VISĂTORULE
Culcă-ţi fruntea pe poem,
Visătorule,
Ca pe propriul morânt,
Căci o boltă din vocale
Este cuib de alinare
Şi un licăr de cuvinte
Scoate viaţa din morminte.
Versul
se prelinge lin
Ca si râul cristalin
Care curge liniştit
Peste vadul obosit,
Ca şi cerul plin de salbe
Si ca raiul cu flori dalbe.
Culcă-ţi fruntea pe poem
Şi fă-ţi gândurile ghem,
Sapă-n limbă şi-ai să dai
Peste cel mai frumos grai.
Sapă pănă dai de apă
Şi stai jos şi te adapă!
Comentarii
Mulțumesc Gelu Pop