Ești visul ce-am visat în altă viață,
Ești visul ce doream să se-mplinească,
Aștept de mult clipa dumnezeiască,
Dar mă întreb: -Oare, aș face față?
Mă vei salva, albastrul de-aș pătrunde
A două mări, naiadele ce fură?
Nu, nu voi pune inimii armură!
Mă vei salva de-a irișilor unde?
Ah, cât aș vrea să îmi înec fiirea,
Să pot să sting al sufletului focul,
Dorinți să potolesc, ”-mi-aflând norocul,
Hoinarul gând să-și afle împlinirea!
Simt inima bătând în ritm de astre,
Al ei, ecoul, ajungând imensul,
Ar vrea să afle al trăirii-i sensul,
S-ar vrea regină mărilor albastre!
Chemări de-amor se întâlnesc pe cale,
Ne-ar vrea uniți ca pentru totdeauna,
O clipă doar ni-i vremea, numai una,
Păși-vom, dar, pe-a” Fericirii dale!
Precum doi elfi, în rondă-ngemănare,
Pierduți în lumea- albastră a iubirii,
Înminunați de sfânta lege a Firii,
Vom vremui în Clipa ce nu moare.
-->
Comentarii
Frumoase versuri!
o contemplare fericita a lumii tale. Citit cu placere...