Ne-a fost libertatea încătuşată în lanţuri
Şi ulii negri paznici la cuib de visuri.
S-a întors roata istoriei, cu o revoluţie,
Cu speranţe, deşarte, de a moralei revelaţie.
Ne-a suflat rece prin hambare vântul,
Batricienii au înghiţit, cât nu te duce gândul,
Şi-au ciugulit speranţa galinele -viţe păuneşti –,
Iar lupii au sfâşiat şi sufletele omeneşti.
Doamne, am ajuns nişte năuci!
De la noi faţa să nu-ţi întorci
Și să faci linişte aici printre cruci,
Odihnind zbuciumul sufletelor, pe veci.
Adună-i laolaltă, Doamne, pe toţi
Şi pune lacăte grele la porţi.
Zăbreleşte-i, Doamne, la Văcăreşti,
Apoi pune-le noaptea la fereşti.
Mdraesculum XI-XII 2010
-->
Comentarii