Au dispărut toate lumile
dar tu mi-ai construit o Lume Nouă
la est şi la vest de inimă
mi-ai construit zmeie pentru înălţat vise
şi corăbii care să mă ducă pe Drumul Mătăsii
mi-au înviat anii
şi mi-am scris cu dalta pe suflet
un nume nou ştiut dintotdeauna
SUNT O CLEOPATRĂ CONVERTITĂ LA ZĂPEZILE VEŞNICE
rochia albastră e făcută din ochiul tău
deschis peste trupul meu de regină neîmblânzită
peste sufletul meu de zână adormită în culcuşul lumii
venim din acelaşi timp
din aceeaşi vecinătate a lumii
din aceeaşi cuşcă cu gratii de aur
am îmbrăţişat aceiaşi copaci
şi-am dansat prin aceleaşi furtuni
noaptea am privit aceleaşi stele
şi-am călătorit cu Carul Mare spre aceleaşi tărâmuri
în patul dintre palmieri
se duce războiul de cucerire a lumii
în noi e toată copilăria cerului
nici unul nu pierde
amândoi câştigăm viaţa fără hotar
iar noaptea ne înfloreşte acoperişul inimii
m-am întors la tine ca la o navă clandestină
cu stindardul fluturând spre soare
cu promisiunea libertăţii sfinte
şi aerul mirosind a pasăre Phoenix
mă privesc în oglinda mare cât un megalopolis
şi văd cum îmi înfloresc ochii
mâinile tale se cufundă în mine
ca-n apele Mekongului
şi le scoţi colorate de maci
drumul s-a îmbolnăvit de iubirea copilăriei
tristeţea e-n ochi şi-n rădăcinile cuvintelor
şi totuşi e-atâta vară în iarna ce se-apropie
DEPARTE, ÎN TEMPLE,
ARD BEŢIŞOARE LA UMBRA LUI BUDDHA
patul nostru e mătasea lumii
răsăritul planetei spre care eu alerg despletită
şi ţes poveşti pe care omenirea le uitase demult
nu ne-a îmbătrânit tinereţea
nici muzica noastră nu a murit
cine mai credea în sângele nostru
în timpul de adolescenţi cu iubirea în celule
în râsul hohotitor până la capătul lumii
tu ai crezut în frumuseţea din mine
eu am crezut în apa vie din seva ta
şi-n copilăria noastră nemuritoare
am crezut împreună în nebunia din noi
în drumul lui Magellan
ce ne străbate trupul în toate punctele cardinale
la capătul pământului ne va aştepta mereu soarele
ne vom cufunda în vara
din sufletul nostru de aur
27.11.2017
-->
Comentarii