Zbor,
doar în gând,
că aripile-s frânte,
sunt pasărea ce cântul
astăzi
nu-l aude,
sunt ploaia,
fără lacrima din geană
sunt eu,
ori poate toamna,
şi în vântu-i
adesea te-mpresoară,
te-mprăştie în patru zări
nălucă,
să nu mai ştii,
dacă e vremea
de-ntristare
sau de ducă!
Cu gura încleştată
aş vrea să sorb
cuvinte,
dar mă târăsc,
uitat-am zborul
şi ruga,
şi drumul
înainte!
Comentarii
Lenus, e o pagina din viata mea si poate a multora ca mine, e viata insasi, de aceea e frumos acest poem!
Mircea, zborul meu astazi nu mai e frant, ci unul la inaltime, o plutire pe aripile iubirii si ale poeziei, una fara alta se pare ca nu e posibila la mine!
...dar zbori, pe aripi de...poezie!
Frumos poem