ZIDIREA PRIN CUVÂNT
Maria-Ileana Tănase, poetă de o sensibilitate cuceritoare, îndrăgostită de frumosul acestei lumi, reușește prin creațiile sale să se înalțe, pe calea adevăratei arte. Tot ceea ce scrie apare firesc, purtând amprenta lucidității sale. Volumul Mariei-Ileana Tănase, „PERIPLUL UNUI DESTIN”, stă sub semnul timpului și al tradiției ancestrale. Este a cincea din cărțile ei, o treaptă în plus, ridicată de ea, spre desăvârșire. Dintre poeziile incluse în carte, ,,Poem de iubire” este o creație reprezentativă și chiar deschide volumul, făcând trimitere la cuvintele lui Eminescu, aflate în motto: ,,Am înțeles că un om poate avea totul, neavând nimic și nimic, având totul”. Nu întâmplător, talentul său a crescut, s-a definit la început, sub influența marelui poet. Pornind de la filosofia eminesciană, poeta găsește în iubire reazemul depășirii situațiilor critice ale vieții. Dar, în timp, talentul ei poetic se conturează vizibil, viguros, mergând pe un drum propriu, cel al marii arte. Amintirea rămâne unul din motivele predilecte ale volumului. Revenirea la timpul fericirii, devine reîntoarcerea spre paradisul pierdut al dragostei. Lacrimile sunt perlele sufletului. ,,Odă”, de Mihai Eminescu este piatră de căpătâi. Opera eminesciană este grea de simboluri, iar versul final al poeziei ,,Poem de iubire” este în mod firesc, primul stih al ,,Odei - în metru antic”: nu credeam să învăț a muri vreodată”. ,,Periplul unui destin” este poezia care dă titlul volumului. Autoarea se simte predestinată și credem că este deja o scriitoare de valoare, a cărei operă va înfrunta timpul. Ideea de destin devine dominantă. ,,Drumul hărăzit”, ,,steaua călăuză” pătrunde cu ,,lumina-i divină”: ,,sufletul neostoit / și lumina a hrănit poemele - flori, pe-a vieții colină”. Sunt doar câteva dintre ideile poeziei, ce poartă același titlu, ca și admirabilul volum. Toate anotimpurile sunt trecute în revistă, în versuri de mare expresivitate, fiecare cu farmecul său firesc. Culori strălucitoare, filosofie adâncă, îmbogățesc lirica poetei, care vede în timp un prieten. Maria-Ileana Tănase, îndrăgostită de frumosul, ce îmbogățește universul, pictează în cuvinte și toate culorile curcubeului se răsfață simbolic, în versurile sale. ,,Pânză rogvaiv” este o astfel de creație. Dintre toate anotimpurile, are preferință pentru toamnă și nu întâmplător, ci fiindcă talentata poetă vede în cromatica autumnală tot ce este mai luminos (,,Toamna prefață”). Toamna este deci anotimpul bogăției spirituale. Cuvintele au, mânuite de ea, valoare magică, mustind de frumusețe și sensuri adânci: ,,S-a șters avatarul cuvintelor fără chenar” (,,Aripi din gânduri”). Poeta este îndrăgostită de muzică, de aici armonia versurilor, scrise cu destulă ușurință, cu un ritm interior, ca o melodie de harpă, lăută sau vioară. Sonată sau vals, muzica poeziei sale devine armonia sufletului însetat de frumos. Marea, cu puterea ei magică, se alătură tumultului sufletesc, furtunilor vieții: ,,Marea de tăceri frământă sonate de vers, / când sufletul tulburat e prins de vârtejuri, / iar lacrimile, ploile sufletului, ca un revers, / înfățișează marea tăcerii, prinsă-n talazuri.”(,,Ploile sufletului”...). Luna este poate motivul cel mai des întâlnit al liricii sale. Orice este legat de lună (echinocțiu, solstițiu, eclipse), devine pretext literar de meditație, de zbucium lăuntric sau de calm, de liniște, de introspecție. (,,Luna nouă în Vărsător”, ,,Luna și ora legală”, ,,Super – Luna”, ,,Luna Afrodită”, ,,Luna plină cu Mărțișor”, ,,Condorul și luna”, ,,Luceafărul și luna”, spre a da doar câteva exemple.) Poetă a lunii, Maria-Ileana Tănase, se învăluie în misterul iluziilor, creând imagini nepieritoare. Creațiile de dragoste ocupă un loc defel neglijabil în lirica talentatei poete. Întoarcerea spre o dragoste păstrată în amintire, căutarea chipului ființei iubite, în vis, chemările romantice, sunt destul de des întâlnite, în actualul volum, în poezia ,,Sărută-mi...”. O iubire adâncă, pasională, împletind realitatea cu visul. Este atâta lumină și gingășie în ele... Creațiile Mariei-Ileana Tănase au stihurile grupate în strofe catrene, de obicei. În prezentul volum sunt însă și poezii cu formă fixă: ,,Sonetul unui gând”, ,,Rondelul rozei din soartă”, gazelul ,,Frunză MIT”, care dau măsura talentului său artistic. Măiestria mânuirii versului, în aceste creații cu formă fixă sunt dovada unui talent ce nu mai are nevoie de nicio confirmare. Cu ocazia zilei sale de naștere, am scris o poezie, pe care i-am dedicat-o și în care am evidențiat ceea ce este atât de deosebit, de suav și armonios, în creațiile sale, marcate de un talent nepieritor, ce va înfrunta dintele vremii.
MARIEI (MIT)
de Angela Irina Ghintuială
Poeziei tale nu-i lipsește nimic:
ea are liniștea nesfârșirii albastre
sau tumultul valurilor mării.
În ea arde flacăra iubirii de oameni
și a lui Dumnezeu.
În versul tău Luna își scrie durerea,
în fiecare noapte,
aducând magie întunericului.
Și fiecărei luni din calendar
i-ai scris povestea
și soarelui și stelelor și zorilor.
În poezia ta este credință
și destin.
O șoaptă de sus îți spune
și tu scrii, cu sufletul deschis,
dincolo de timp...
Mulţumesc poetei pentru onoarea pe care mi-a făcut-o, de a-mi încredinţa sarcina de a scrie prefaţa admirabilului volum, „PERIPLUL UNUI DESTIN” şi îi urez să publice cât mai multe volume.
Angela Irina Ghintuială
-->
Comentarii
Tuturor, dragi multumiri pentru comentariu, felicitari si semnul de apreciere!
Mulțumesc pentru postare.
Felicitări, Maria! Angela are dreptate și o spune atât de bine!