Blog

 
 doresc să-ți spun
 că palmele mele
 sunt metafore tăcute
 alunecând pe Univers 
 de trup dorit -
 că tu ești cea care-mi arată
 secretul zborului spre infinit...
 
 doresc să-ți spun
 că a ta  față e lumina pură
 ce mă-nconjoară zi de zi

ÎN INIMI DE PĂDURI ÎNLĂCRIMATE
(Corneliu Neagu, 17.05.2019)

Vă rog acum să nu mă întrebați
de unde știu poveștile uitate
pe crengile de arbori retezați
în inimi de păduri înlăcrimate!...

Pe înserate încă se mai zbat
să-și caute copacul care moare
la ma

nu mai am cui să-i scriu

toată viața am scris unor ființe abstracte

dintr-o carte de telefon

până când am epuizat toate numele în ordine alfabetică

ceva mă îndeamnă acum să inversez ordinea

însă ezit

.

pentru literele de la coada alfabetului ar fi prea devr

zilnic dăm la o parte fapte de viață consumate

cel mai adesea prozaice

de la preparatul cafelei la nu știu ce întâlnire de afaceri

sau dragoste

într-o logică ancenstrală a supraviețuirii

înghițim totul

.

apoi aruncăm resturile

(întotdeauna rămân resturi și v

Prin crângul  nostru luminat de Lună,

scriem povestea clipei împreună,

Pe alee solidar  rătăcește gândul,

ascuns printre ramuri fluieră vântul.

Cad frunze veștede din umbrar,

chipul tău este trist dragul meu iar,

Vântul vine după noi, ne ceartă,

pe aleea no

Vine o vreme

oare

care

te lasă rătăcit în uitare

paşi străini se zdrobesc pe cărare

oare

cine

te aleargă hain printre gânduri

răscolește închisele drumuri

oare

când

te întunecă lumina sub coasă

nume de piatră și izvor te lasă

oare

unde

te ascunde  ghiara corbului

 
  
 
 o,Tată... care ești în Cer
 să-ți fie Numele slăvit -
 apleacă-ți ochii Tăi nițel
 către românul istovit...
 
 cu voia Ta, schimbă natura
 acelor care cârmuiesc -
 nu le mai da „încărcătura”
 cu care zilnic ne-asupresc..
 

          Sonet dedicat aniversării a 50 de ani

de la absolvirea Liceului Teoretic nr.2 secția reală și umană. Reghin, județul Mureș, promoția 1969.

Trecut-au anii - ape curgătoare!

Au dus cu ei atât de multe visuri

Născute-n ale inimii abisuri

Să fie d

Sonet dedicat profesorilor cu prilejul aniversării a 50 de ani

de la absolvirea Liceului Teoretic nr.2 secția reală și umană. Reghin, județul Mureș, promoția 1969

Din câți ați fost puțini ați mai rămas…

Din școală ați făcut măreț palat

Chiar dacă nime

Citesc un gând, cu dulce teamă

Dar, nu mai cred în jurăminte

E mult de atunci...

Și nu mai cred în vraja lor.

Pe căi necunoscute pașii mă duc,

Furtuna din inima, încă mai doare.

Simt totul cu întristare,

Acolo unde dorm visele tale.

Mi-e dor să trăiesc,

Din z

 

 simbolică mișcare
 un drum nu prea ușor -
 întreaga viață are
 urcuș... ce nu-l ador...
 
 frumoasă este floarea
 numită trandafir -
 dar când un spin apare
 mă umplu de venin...
 
 tulpina-i scara care
 eu urc greoi pe ea -
 luptând cu-

imaginea  lumii revărsându-se peste ochii noștri  

din ecranele televizoarelor

din sticla ferestrelor

sau din ochiul de ciclop al Internetului

îmi apare ca o încercare de manipulare a ochiului

asupra minții

.

o iluzie fabricată din cioburile risipite ale re

Un fir de vânt abia trezit,

mângâie firul de iarbă îndoit,

Amurgul prăbușit printre stele,

respir aerul verde printre ele.

Acum când Luna chiar doarme,

un vis călătorește prin vreme,

O stea iar s-a așezat la geam,

vântul mângâie frunza pe ram.

Luna s-a întor

          (postarea precedentă)

          Loc

          Moto: „Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire ca s-o înţelegi.” (Nicolae Iorga)

          Și batem p

Sst! să nu treziți cumva sufletele elefanților

adormiți

puțini au privilegiul să verse o lacrimă

pe-o bucată de fildeș

într-un cimitir al elefanților singuri

din care lipsesc crucile de piatră

florile vii

dragostea omului

înclinați-vă capetele în fața acesto

ÎN ȚARA LUI PĂCALĂ – POEME
(Corneliu Neagu, 12.05.2019)

STRĂIN LA TINE-N ȚARĂ

Ne răsucim pe muchii de-ntrebări,
stau gândurile-n margini de redută
sub ploi de toamnă aducând fiori
pe picături de apă ne-ncepută.
Ne amăgim în nevăzutul prag
al veacului c

 Fă-mă să cred doar în tine
 fără să-ți fac
 inutil jurământ 
 lasă-mă să-ți cunosc bine
 frământările de gând...  
 
 Să-ți vorbesc la urechea
 ce în suflet o ai
 prin culoare de șoaptă 
 când scară de aer
 îmi dai...
 
 Nu mă l

ușa se face așchii; curge femeia în camera aceea neagră

obscură

chipul ei se imprimă direct pe hârtia fotografică

întâlnind un firicel de lumină

apucă penseta și agită hârtia în cuvă

la început apar o puzderie dezordonată de puncte

care devin cercuri

o mână

Sedință PSD într-o veche sală de consiliu a PCR.

Vopseaua s-a scorojit, cârpele care acoperă pereții, cândva în roșu, galben și albastru, arată acum ca un rahat de câine constipat.

Praf, praf vechi de treizeci de ani, care se ridică din podele, de sub