Blog

                                        ****

ș-avea cosițe din fire de nisip

toți ne uitam la ea cum curge

și parcă semăna cu timpul care trece

dar avea fețe diferite pentru fiecare faptă a zilei

ecouri se auzeau până și în noapte

sirene clopote nasc sune

EU... ÎNTR-UN LOC DE „ADÂNCĂ”   MEDITAȚIE POETICĂ

 Stăteam 
 pe cerul tălpilor tale
 fără teamă de a fi strivit
 de o greșită mișcare
 ce mi-ar fi parvenit.
 
 rațiunea mea
 intrată
 într-o crevasă de timp
 îmi spunea
 îmi spunea
 să sărut

Când văd cuptorul nelipit și vatra goală
îmi amintesc de pâinea aburindă
și de lopata mare care-ajungea la grindă.
O văd pe mama cu o pâine-n poală.
E doar un vis...Îmi mirosea pruncia
a pâine-nmiresmată, plăcinte și colaci.
Credeam că așa este făcut

                                     Anei

Dintre visele frumoase care le aveam odată,
Am rămas doar cu nopți albe... n-am crezut-o niciodată!
Palid, la umbra ferestrei, o aștept iar să apară,
Chiar și vântul o așteaptă printre plete să-i dispară

Nu mai

Iubirea, flacără albastră,
Mi-a poposit azi la fereastră,
O clipă i-am ascultat glas,
Dar cât de scurt i-a fost popas...

Se pare că şi-a luat avânt
Şi dusă de-al valului vânt
Plecată-i din fereastra mea,
Zadar de-acum voi aştepta

O nouă zi şi înc-o zi,

mătușa mea Dominique din copilărie

umbla cât era ziua de mare

îmbrăcată într-o rochie albă

cu dantele și strasuri

 la fel de tânără ca acum douăzeci-treizeci de ani

când plecase de nebună în Franța

și când își schimbase numele de fată

în Corbiau

după soț

apoi

 tu ești și vei rămâne a mea iubire
 chiar dacă-i doar o glumă jocul tău -
 din cochilia melcului, gândesc la tine
 căci fără tine-mi este astăzi greu...
 
 te-am ridicat pe culmi de gând nemuritor
 zidind speranțe nevăzute de che

Dacă nu ar fi trăire 
lumea nu ar exista,
nu s-ar ști de înflorire, 
nici de nori, dar nici de stea.
Dacă nu ar fi durere
n-am avea nici bucurii,
n-am ști că tristețea piere
doar prin verbul a iubi.
Dacă nu ar fi trăire
ochi n-am înălța spre cer,
n-ar avea nic

 Pictura pe sticlă – o tehnică milenară

    Nu vom ști niciodată în mod cert momentul în care sticla - splendida materie translucidă creată de spiritul inventiv al omului, născut în Orientul Apropiat și deja cunoscută, cu 2500 de ani înainte de epoca

                   - 3 -

                   Anei

Îți scriu și-acest poem în van?
Destinul mi-e din nou avan?
Mă-ntreb: În câte veșnicii,
Voi mai rămâne-n pustnicii?

De-aș șți că va mai exista
O dragoste ce-ar rezista,
Eternitatea-ar fi

Vă surâde libertatea câştigată? Astăzi cnut
Aprig biciuie spinare ca să vă trimită-n lut;
Sunteţi mici sau sunteţi mari, nu importă, ţara-i mică,
În van se zbate român abitir decât furnică;

Și vor fi imense biruri inventate din senin,
Căci e mare b

Rămas bun
de Gabriela Mimi Boroianu
29.04.2019

Prin urbea noastră veche și beteagă
Cântând o doină-n frunza de salcâm
Aprilie cu zilele-n desagă
Își bate pașii triști pe caldarâm...

Și-au înflorit de rămas bun salcâmii
Cu bucuria altui început
În aluatul de

Împart bucuria cu voi, dragii mei prieteni!
Mulțumiri nesfârșite celor care au făcut posibil totul; Sindicatului Cultural al Albaniei din România și Consiliului Directoral!
Mult succes în activitatea literară!

Nu te-am mai găsit.

Plecasei  odată cu păsările călătoare

adunate în cercuri concentrice

.

ascunsă undeva

la mijloc

printre sute de aripi și țipete

.

Frigul de afară îți aburise ferestrele casei

ofilise florile

în jurul trecutului tău se făcuse liniște

.

a fost

Pe harta amintirilor de timp ștearsă,

O roză înflorește liniștită pe tulpină,

De multe ori multe roze pe masă ,

Își pierde iar ziua astrul de lumină.

Stăm printre rozele amurgului înflorit,

Când lampa ne luminează plăpând,

Ne îmbată toate miresmele la asf

Dacă sufletul îți tace
pe cărarea dintre clipe
ai putea să îi dai pace
căci nu poate să mai țipe.
Dacă sufletul îți tace,
dar se-aude glasul tău,
printre pietre clipa zace
uitând bine, făcând rău.
Dacă sufletul adoarme,
se trezește mai apoi...
Se ridică fără a

În drumul de întoarcere acasă, Maurice opri în fața unui magazin ca să cumpere pâine. Rămas în mașină, Ițenco scoase din portofel fotografia cea veche, o rupse în bucăți mici și aruncă totul afară. Gestul său fu însoțit de expresia determinării cu ca

          (postarea precedentă)

          Iisus Hristos

          Moto 1: „Toate sunt cu fundu-n sus,/ În voi brusc, așa renaște,/ Dragostea pentru Iisus,/ Doar pe la Crăciun, la Paște...” (Nițu Constantin)

          Moto 2:„Religia este expresia unu

m-am bucurat de fiecare zi apărută în viața mea

încercam de fiecare dată sentimentul pe care-l ai când te întâlnești cu o femeie

rațiunea de a fi aduna cele mai frumoase flori ale dimineții

și le punea în glastră

fiecare zi cu florile ei minunate de colț