Pământul ne suportă, suntem din pământ,
Cu spiritul divin, impus printr-un cuvânt
Rostit de Zeul ce-i întâiul demiurg,
Cu care toată viaţa ţinem legământ.
Ioan Friciu, 25.05.2020
Toate postările (22505)
Filtrează după
Ai fost drăguța dintâi
Bat secundele-n cadran
Și se-adună an de an;
Noi, copiii de la țară
Nu ne mai jucăm pe-afară.
Am ajuns și tu și eu
Elevi model de liceu;
La mijlocul lui răpciune
Ne-am strâns toți cu gânduri bune;
S-au tocmit patru tabele
Pentru c
Iubitul meu imaginar dragă Kitty sună fantastic
Un adevărat SF verbal Dar asta e Sunt îndrăgos
tită Sunt îndrăgostită Sunt îndrăgostită Sunt așa
de fericită că-mi vine să țip Doamne se-aude
Simt cum fericirea fierbe-n mine Alături cineva
își toarnă un Ch
IDA
- Nu trebuie să mă omori pentru a avea toate acestea!
Ida îl privi pe Sofian mijind ochii, zâmbi suav şi desfăşură spectacolul acela uluitor şi captivant ce producea un efect devastator asupra bărbatului, schimbă piciorul stâng de pe cel drept inv
Cad frunzele-n parc purtate de vânt,
pe cer se adună nori de zăpadă,
la margini de vis stă gândul înfrânt,
plâng cărțile-n rafturi gata să cadă.
Un tren rătăcit, ajuns prea târziu,
așteaptă în gară un semn de plecare,
un biet impegat, în biroul pustiu,
vis
Prin întunecimi să nu păşim cu gândul,
Căci vom face asta când ne vine rândul
De a trece prin pământ la veşnicie
Căutând frenetici spre eden intrândul.
Ioan Friciu, 24.05.2020
Privesc spre stelele din cer în nopţi senine,
Să văd cum ard miliarde de destine
În sacrul foc din universuri paralele,
Ca existenţa s-o-nţeleg cum se cuvine.
Ioan Friciu, 23,05.2020
Dumnezeu n-are nicio vină Dragă
Kitty noi am ales lumea asta Pe val
ori în adânc ne așteaptă pe toți Apo
calipsa Ce-i al nostru este pus deo
parte Grăbiți-vă cât mai încet Pro
feții zădărniciei își scriu capodo
pera cu viețile noastre Nu degeaba
suntem
coleg
poate ai uitat iubite
că am dansat odată pentru acest oraș
și bordurile lui mi-au devenit coaste sub nopți toride
bântuite de fantasma cireșilor
primăvara își crăpa ghiocul norocului sub balerinii ursitei cusuți din arterele noastre
nu pot uita c
că am dansat odată pentru acest oraș
și bordurile lui mi-au devenit coaste sub nopți toride
bântuite de fantasma cireșilor
primăvara își crăpa ghiocul norocului sub balerinii ursitei cusuți din arterele noastre
nu pot uita c
De la începuturi soarele răsare şi apune,
Tot ce e creaţie divină, lui i se supune
Căci lumina este chintesenţa vieţii pământene,
Primordial născută, întunecimii se opune.
Ioan Friciu, 22.05.2020
Secunde trec de parcă-ar fi o oră, afară plouă rece, sincopat,
Singurătatea – bulversantă horă, în jocul ei fetid m-a îngropat
Și mă gândesc la toate cele care, amarul mi-l stârnesc catalizant,
Pe rana sufletului îmi împroașcă sare și-orice nimic devine
În speranța că am adus o lumină cât de cât lămuritoare asupra adultescentului nostru, îl vom invita pe cititor să cunoască și latura întunecată a personalității acestuia, latură de care el era mai mult sau mai puțin conștient. Sirius – cum obișnuia s
Toamna lui 1980 sosi în familia Dănuței cu mari emoții, cu pregătiri pe ultima sută de metri a temelor pentru vacanța de vară a fraților mai mari, care pe de o parte, din neglijență și lehamite, pe de altă parte, din cauza sarcinilor interminabile pu
Un corb în cimitir - o pasăre sinistră,
În vârf de plop scruta printr-o fereastră
De cer senin, iscată-n nori din care plouă
Atâtea lacrimi să umplu o canistră.
Ioan Friciu, 21.05.2020
Să vii la locul știut
Urcă Mitică la Pietriș pe sub pruni
Cântând din flaut doina știută,
Ecoul se pierde-n desiș de aluni,
Iar Nela din poartă ascultă.
Stă jos și privește în vale,
Iubita-i grăbește pe drum,
Iar el cu multă răbdare
Strivește țigara de
Paul Celan, Ingeborg Bachmann: Corespondențe Bachmann, Ingeborg; Paul Celan (2008), Herzzeit: Der Briefwechsel, Suhrkamp
English translation: Bachmann, Ingeborg; Paul Celan (2010), Correspondence, Seagull Books Translated by Wieland Hoban
În anul 2008,
Trimite Doamne ploi, dar nu diluvii,
Să nu prefaci pâraiele în fluvii
Și nici câmpiile întinse lacuri;
Spre Tine, urcă rugi în vii efluvii.
Ioan Friciu, 20.05.2020
Teatru absurd
autor: Florin Alexandru Stana
voce: Florin Alexandru Stana
editare: Florin Alexandru Stana
Teatru Absurd
Pe scena Absurdului, Delirul și Agonia își joacă ultimul rol în decorul luminat de tenebrele Nopții și feeria Visului.
Pe scenă se joacă
Iubito împreună am îmbătrânit
Și pe ogorul vieții multe-am împlinit,
Cedință am avut, speranța și curajul,
Atunci când implacabil soarta ne-a uit.
Ioan Friciu, 19.05.2020
în curând s-ar putea să plec ilegal
fără să mă-ntreb dacă iubesc acest timp sulfuric
nu respir cu o parte din mine
și doar zidul îmi gâtuie țipătul pisându-l
în oase fragile
invoc focul să descuie orizontul
îmbrăcată în verde port pelerină de liliac
fără să mă-ntreb dacă iubesc acest timp sulfuric
nu respir cu o parte din mine
și doar zidul îmi gâtuie țipătul pisându-l
în oase fragile
invoc focul să descuie orizontul
îmbrăcată în verde port pelerină de liliac
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 21
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!