Blog

Țipătul tăcerii explodează

 în întunericul

ce închide cerul viselor

 o geană de lumină firavă

se strecoară prin ceața timpului

ce ascunde

aroma cuvintelor nerostite

încă

în pragul nopții

las aripi de gând să zboare

pe căi nedeslușite

în căutarea visului de ie

Frunzele covor purtat de ultimele adieri

de vânt, de vară, se aştern în culori coapte

ale unei toamne, pe pământ, pe alei,

în aşteptarea cerului să se rostogolească,

de-a berbeleaca,

într-o îmbrăţişare continuă

ca doua suflete

ce se (re)găsesc peste an d

în templul limbii române

intru în templul limbii române ca un mare preot,

vreau să culeg psalmii dulci din mierea ei,

singur într-un altar de vise, cădelnițez o liturghie,

cu pâinea și vinul din vechile potire vă hrănesc,

veniți cuvinte după mine, faguri

Eu m-aș zidi...

Eu m-aș zidi cu tine zid de piatră,
gând repetat prin ierbi, oriunde
sau îngeri, peste-o albă vatră
în gustul toamnei, care ne pătrunde.

Eu m-aș zidi așa cum m-am născut,
miros de struguri dintr-o toamnă, poate
din coasta mea,

Îmi înfloreşte timpul pe urme, drumuri
cu borne pe marginile sorţii
se-ncheagă într-o limbă tămăduind durerea
întărind cusăturile vieţii
cu aţă din cânepa luminii.

Destinul meu ca o cremene
încă nemişcată din loc
priveşte trecerea asemenea apei
şipoti

Am spart clepsidra timpului
Să pot să-l las fără măsură
Să nu mai simt curgerea lui
Ce ceas cu ceas din ani îmi fură.

Să am minutul infinit,
Un plug arând o altă soartă,
Cuvântul care s-a zidit
În aripa ce-n zbor mă poartă.

Să n-am trecut n

Voi trece brazde peste nouri
Și cerul tot am să îl ar,
Voi împleti-n strigăt ecouri
Bătând un drum peste hotar.

Culori am să însămânțez
Ca să răsară-un curcubeu,
Cu doruri am să îl pavez
Să leg hotarul tău de-al meu.

În soare am să îl căles

Anotimpul meu. Florile îşi lasă culoarea în frunze pline

de verde, parcă sunt aripi desfăcute şi raze de soare întinse

într-un rogvaiv şi crengi de pomi încărcate cu roade,

date în pârg, se apleacă ca-ntr-o rugăciune la pământ  

şi viţa-de-vie

şi-a înc

Când mă regăsesc în abandonul tău de ocară,
o ancoră mă prinde de gât şi mă trage
spre un ţărm abrupt
pe care se rostogoleşte cerul.

În tine nu există nicio funie
pe care nebunia mea să urce,
doar nişte ochi topiţi ca smoala
care curg în adânc
de se î

Ce mă fac eu cu mine ? Mă-nchid

în roşul din adâncul meu, să izvorască

albastrul pe cerul sufletului- cer

plin de rouă- lacrima din dimineaţa clipei

zăvorâtă-n nemărginirea cu tine. Întreb.    

28.08.2014, ora 14,52’

Degajat în jurul meu e totul, ca un gol de aer.

Pe bancă stau şi privesc cum inspir fluturi

să mă umple, să vibrez odată cu florile

care stau crescute în soare şi udate sunt

cu ploaia din ochii care privesc

pietrele cum sunt luate de pe inimă, de pe

Nu ai fost... 
 

Nu ai fost niciodată dincolo 
de tine, sub mulțumirea firii tale 
de arderi obosită, 
sau vreme-n trunchi de sălcii, 
dorință s-a m-apropii? 

N-ai fost lumina cu miros de tămâie 
alunecând din ceruri, jos 
ca să nu te îndepărtezi de apa buzel

Tu simți 

Tu simți cum au crescut din noi aripi de dor 
când raza-ți caldă varsă în visul cel cu mine, 
fiorul tainei sfinte și alb penaj de zbor, 
spre depărtarea noastră, cu iz de pelerine. 

Mă uit mereu la zări, abisuri simt tăcute 
îmi stoarce-o sevă o

Nu ne întreabă nimeni, liberi zburdăm
şi nu închişi în carapace,
trăirea, ca molusca.

În aripi vibrăm arcuri cu rotunjimi de con în urcuş
clapele unei orgi într-o catedrală
aşază-n inimi extaz.

Nu ne istoveşte nimeni tăind oasele visului
leagănul între

Nu. Pauza de respiraţie nu opreşte fumul

înlănţuit pe toate venele ieşite roşu

aprins. Coline ivite din gânduri

săpate adânc. E o dependenţă

formată cu lanţuri invizibile lumii.

Va trece apa. Va spăla pietrele

cu albastrul ei şi totul meu se face ruginiu

Cine doreste va asteptam cu mare drag ,  cu postari si materiale in domeniul teatrului romanesc ! ...

http://lenusa.ning.com/group/haideti-sa-haidem-la-teatru-radiofonic

Furăm, furăm tot ce se poate,
Furăm tot ce e de furat
Furăm şi liter'le din carte
Că n-avem chef de învăţat.

Furăm, furăm tot ce-am avut,
Tot ce străbunii ne-au lăsat
Şi scaunul de sub şezut
Căciula ce pe cap ne-a stat!

Furăm, furăm tot ce găsim!
Fură mai mar

Atunci nopţile vor fi albe
aurorele se vor vărsa pe râuri
una spre alta,
lumină din izvoare pământul.

Culori de curcubeu vor înfăşura după umeri, cerul,
nu se va simţi mirosul de crud
mugurii înfrunziţi vor spune totul,
pădurea se va întoarce cu faţa.