Aici eşti unde n-ai fost niciodată
în miezul fără de glas al cuvintelor
unde se naşte nou născutul ţipând
lovit în vocale cu palma,
de ţipătul i se pierde în scâncet,
de fără de laptele dulce la sânul preaplin.

Se întrupează în fără de trupul metafore

Oglinzile

Oglinzile mă dor, lumina lor trudita
se învârte că-n vâltoare, în taina ei pe drumuri,
țâșnesc silabe toate, o iarbă răsărită,
ca să salvăm cuvântul, răsfrânt sub anotimpuri.

Eu văd a ta lumină, în grijile-nnodate,
stă suspendat în cerul

Ploaia ce semne şi-a pus
pe vara ta încinsă de nisip,
aşteaptă acum un răspuns.

Şi decuzori mă răsfaţă,
mă aşază la picioarele-i ude
s-aud cum foşneşte pământul,
de mi se risipeşte în priviri tot cerul.

Buzele munţilor sorb crudul din aer,
de clopotele

Sorel şi Şoricel

Era orfan de trei zile; tatăl a căzut pe frontul de vest în încercarea de a-şi apăra familia, apoi mama …Prea micuţ, n-a avut vreme să afle de la părinţi ascunzişurile vieţii; trebuia să le descopere singur. Nici n-a ieşit din casă -

Prin nori de ceţuri, paşi îmi port şi duc,

Unde să caut, pe unde să apuc?

Nu te găsesc, nu mă găsesc pe mine.

Putere n-am să nu gândesc la tine!

Închisă-n clipă noastră eu am rămas,

iubirii să-i clădesc în vise popas.

Trec zilele, de neuitare-s pline,

P

cina cea de taină

într-o zi ne vom întâlni undeva

 la răscrucile infinitului,

acolo vom da o masă festivă

cu toţi prietenii cu care

ne-am întâlnit în umila noastră viaţă

şi ne vom povesti toate năzdrăvăniile

pe care le-am făcut pe pământ;

pe sub noi vor tre

Cred


Cred că mai respir doar lumina
privirii tale, la marginea ploii,
care o caut, contemplu,
picurandu-și savoarea
unde începe Pământul,
sau râul care te desparte de mine.

M-am îndrăgostit de cuvintele tale
cochilii,pe care nu le-am dus ni

Nu tristeţea cu ochii de ceară
topiţi peste cuvinte
îmbracă haina poeziei,

ci mult mai mult decât răsăritul
ori apusul, amiezele înalte,
glasul ce poate înflori sunetele
până ele devin surâs ori lacrimă.

Sufletul se mângâie singur,
urcă pe clape şi apa

Din neguri


Din neguri de tăcere, ai apărut sclipire
să cad eu în genunchi și să-ți sărut pământul,
dar îmbrăcând o lume cu-o capă de iubire,
a ta îmbrățișare, ce-o dai, destramă gândul.

Eram cândva un râu, lumini singurătății
și nu știam că e

Te-ndepărtezi pe zi ce trece
Precum un soare în apus,
Lăsând a nopţii umbră rece
Cu vălul ei cel nepătruns,

Să te cuprindă-n adormire
Lăsând în urma ta pustiu.
Fără să-ţi pese de-o iubire
Ce-arde încă atât de viu.

Te-ai supărat aşa de-odat'
Şi-ai întors faţa

Mă doare-un loc sub coasta stângă
M-a-njunghiat un dor păgân
Şi chiar de lacrimi or să plângă
Tot uscaţi ochii mei rămân.

Mă doare-n loc ce sângerează
Dar nu cu sânge, cu suspin
Iar nopţile mă ţine trează
Făcându-mi viaţa toată chin.

Şi nu-i doar chin, e şi

Nicicând nu aţi plecat de tot

aţi aşteptat cu aripile frânte

sub pleopa pământului

cu umbra transparentă

a visului de cer muşcat de timp

în aula sufletului pârguit de dor

renasc  vieţile voastre

trăite şi netrăite

încerc  să trec dincolo de cortină

la masa tă

trece septembrie

te inundă toamna, poezie, cu dansuri stranii de cocori,

cu ploi diluviene ce cântă peste ţară a melancolie,

tot singuri murim, tot singuri, uitând cântecele de-acasă,

unde sunt toate clipele de demult, toamnă, şi culorile tale

în care

Sărutul

Te sărut îndemn al vieții, peste străluciri de lună
și pe zborul din neanturi ce se-ntinde peste noapte,
să ne pierdem într-o lume, doar ținându-ne de mână
sunet, zâmbet și speranță, fără lacrimi, patimi...poate.

Să zburăm în sunet galb

Suferinţa zidindu-se-n piatră
într-un şir de turnuri ocolind cetatea
priveşte de pe ziduri
bucuria nesupunerii.

Ochii-mi caută un loc de umbrar
unde ea vine să vadă,
de invidie soarele intră sub nori.

Tăcerea-i din ochi spune mai multe
decât pot eu să

Trec nori pe cer adunând tristeți,făcând ziua să plângă cu lacrimi liniștite durerea lumii.
Vântul a schimbat partitura începând o altă simfonie iar frunzele și-au înăsprit vocea, nu mai au moliciunea aceea verde ca o chemare. Arămiul regretelor își

-  Sunt un bunic sentimental,

Sunt un artist făr’ de egal…

Câţi ochi în viaţă mi-au plăcut,

Le-am spus că sunt îndrăgostit.

-  Sunt o bunică-ncântătoare,

O gospodină muncitoare.

Sunt o bunică-ndrăgostită,

Şi de bunicul sunt minţită