Blog

De-ar fi să mor, aş vrea să fie-n primăvară
Când liliacul înflorit e pe trecut
Şi când rotundul soarelui dă-n copt, a vară
Iar nopţile se-mbată aşa ...cu-n farmec mut.

Când iarba are-o moliciune-a talpă goală
Iar zorii zilei îmbracă lacu-n ceaţă
Doar ca să

O ceață a uitări în jurul meu se țese, 
Ca amintirile încet să mi le fure 
Dar inima refuză și-ncepe să reverse 
Iubirea ce mi-ai dat-o uitarea s-o îndure. 

Nu pot uita de pumnul unde-ascundeam mânuța, 
Când teama de necunoscut creștea în jurul meu 
Și nic

septembrie

(lui Nichita Stănescu)

septembrie ne-aduce brumele-n odaie,

punem de-o ploaie la margini de lume,

ne cânte Nichita c-a venit toamna,

hai la vechiul han la garoafele tulburi

să mai bem un pahar de raze din soare

acolo lăutarul Orfeu fără Euridice

La mulţi ani, iubito!

Din mâinile lui făcute căuş ea şi-a potolit setea; cu stropii rămaşi el i-a răcorit obrajii şi gâtul; un şirag de smaralde i-a prins apoi în cosiţă.
-La mulţi ani, iubito!
Se făcea că lumea mică, îngrămădită toată într-un ghem, er

Seara mirositoare a cimbru şi mărar
era înghiţită de noapte,
răsufla visătoare în trup
ca o femeie la măritiş.

N-apucasem să scriu nimic,
cuvintele erau pe buzele-i fragede
rupând bucăţi de timp roditor.

Mă alcătuiam în braţele cu aripi,
cu mirosurile

m-am strecurat printre sentimente brute
jonglam cu ele ca-ntr-un circ sentimental
când m-ai călcat pe piciorul drept /ceva mai scurt/
împiedicându-te de mine/cal troian/

era să nu te recunosc călare pe rosinanta
te ştiam plecat în răzoiul de o mie de

Dacă aş putea

Aş rămâne cu tine

Două păsări albe în anotimpul gutuilor

Să spargem lumina nopţilor

Cu ochii umbriti de ispită

Dacă aş putea

Aş muscă dintr-un colţ de cer

Un al cincilea anotimp

Să nu ne piardă timpul

Rostogoliţi  sub pleoapa pământului

Dacă aş

Ai zâmbetul


Ai zâmbetul de înger ce-mi luminează zarea
prezența ta sub pleoape, mă arde-ntre secunde
doar gândul mă apasă în dor și așteptarea,
rostind cuvântul meu, ce-n taină te ascunde.

Am cerul tău deasupra, potopul lui de stele
doar timp

Plimbă foamea pe jos în buzunarul sărac,
cu golul din stomac urcat în gură
striveşte răbdarea,
are privirea suliţă
gata să înhaţe vânatul.

Urăşte toată suflarea care-i traversează gândurile,
jupuind viaţa
înjură destinul fără niciun Dumnezeu,
cu mâini

Un gând miroase a vanitate

prin văpaia de sub tâmple

urcă în limpezimea oglinzilor

matuită de necuminţenia întrebărilor

nimic nu este spus

doar arome palide trec

dincolo de zid într-un tipar

foşnesc umbrele celor adăpostiţi în mine

croindu-mi destinul    

cev

Miroase  toamna coaptă   de nostalgie-n aer,

Cromatică aromă de fân uscat. trifoi,

 S-ascunde depărtarea tăcută între noi,

Să-şi toarcă neputinţa din al iubirii caer.

Culcaţi în fânul proaspăt să n

între vară şi toamnă

e ceva între vară şi toamnă,

vin nopţi cu febră peste noi,

cu vise dulci din lumi uitate,

cu frig şi tragicele ploi,

ce-s pline de singurătate.

mai vine-o toamnă cu mult dor,

delir fecund de minotaur,

cad frunze galbene-n pridvor,

polei

ȘI PATIMA...SPERANȚA

Și patima, speranța, pe zidul tău-i zidită,
când inima-mi cerșește sărutul tău...zălud,
iar sufletul îmi cade ca frunză ruginită,
în geamătul pădurii și-n drumul ei cel ud.

Îmi spui să trag nădejde sub temeri înapoi,
să z

Sunt o fântână la răscruce de drumuri,
caut în inima pământului
sângele vieţii
să vă astâmpăr setea.

Tu eşti ciutura mea plină
pe care mâinile o îmbrăţişează,
buzele o mângâie şi o sorb,
trupul îşi recapătă vigoarea.

Simt cum copacii de alături
îşi tre

A (cu)prins demult pământul ăsta românesc

şi după, din moşi strămoşi, ne-am legat

pe orizontul privirii,

steagul în culori

şi toamnă a fost să fie

când codri-şi lasă frunzele covor de roşu-ruginiu  

şi galben-auriu străluce grânele din şes

cu albastrul

ţipă disperarea
parte din mine fiindu-ţi ştiu că e a ta
privirea amuţită alint în pragul casei
leagăn de copil scâncet şi un cântec

bruscări de ritm măsuri forţate ignoră tot
şi timpii
cum stau aliniaţi aşteptându-şi rândul
clipele frumoase dispar res

Când chipul tău
apare peste timp,
e primăvară iar la mine-n suflet
te adun din doruri rătăcite
strivind tăceri
care au durut
privirea ta şi azi mă minte
petale de argint
aşează-mprejur
vântul începe iar să cearnă
o lacrimă-mpietrită
ascultă-mi şoaptele
de-o clip

O dimineaţă cât o luntre pe apă,
un mănunchi de lumină, în ea
e tot ce ochii văd de pe mal,
înlăuntru fructul copt al soarelui
rotund, strălucitor urcând scara amiezei.

Lumea se miră
cum cresc oasele-n aripi ca ramurile,
pielea se înveleşte în mii de