Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Crematoriul Cenușa - BUCUREȘTI
Crematoriul Cenuşa din București, situat pe o colină din Parcul Tineretului, pe Strada Şerban Vodă, nr. 183, sectorul 4, a fost construit după un proiect al arhitectului Duiliu Marcu. Construcţia a început în data de 8 iulie 1925, cu sprijinul Primăriei Capitalei, la iniţiativa Societăţii Cenuşa, înfiinţate la 7 martie 1923. Realizată într-un stil eclectic cu elemente de inspiraţie bizantină, siriană şi egipteană, în stilul Monumentului Cantacuzinilor din Cimitirul Bellu, lucrarea a fost terminată la roşu în 1927, după ce arhitectul C. Popescu a amplificat construcţia în 1926. Deşi clădirea încă nu era finisată, Crematoriul Cenuşa, având un regim de înălţime de 2S+P+1E parţial, a fost inaugurat la 26 ianuarie 1928. Prima persoană incinerată s-a numit Profira Fieraru, decedată la vârsta de 40 de ani. Lucrările reluate în 1931, sub conducerea arhitectului Ioan D. Trajanescu, au fost finalizate la sfârşitul anului 1934. Scara principală este flancată de statuile Durerea şi Nădejdea şi de două basoreliefuri realizate în anii 1930 – 1934 de Ioan Iordănescu. Cea mai impunătoare piesă a monumentului este capela decorată cu marmură fină, de proveniență belgiană. Aceasta se întinde pe o suprafaţă de 200 de metri pătraţi, fiind decorată cu marmură fină, de provenienţă belgiană. De-a lungul timpului, aici au fost incinerate aproape 60000 de persoane. În data de 13 mai 2002 crematoriul şi-a încetat activitatea de incinerare, deoarece încălca legislaţia de mediu, prin lipsa unor filtre şi a unor instalaţii moderne. Cu toate astea, crematoriul nu s-a închis în totalitate, columbarul său continuă să funcţioneze ca spaţiu pentru păstrarea urnelor cu cenuşă, contra unei taxe anuale. Consilierii generali ai municipiului Bucureşti au respins în ianuarie 2011 proiectul de alocare a sumei de 1,16 milioane euro pentru reabilitarea Crematoriului Cenuşa. În prezent, singurul crematoriu uman care funcţionează în România este Crematoriul Vitan-Bârzești din Bucureşti. Inaugurarea Crematoriului Cenuşa a dus la reacţia vehementă de respingere a Bisericii Ortodoxe Române, care prin hotărârile sinodale din 1928 şi 1933 a interzis orice asistenţă religioasă pentru cei incineraţi. În opinia prelaţilor ortodocşi ai vremii, incinerarea reprezenta o practică păgână și masonă ce contravine flagrant doctrinei creştine şi a cultului morșilor, fiind de asemenea un atentat la fiinţa „tradiţională” românească. Crematoriul Cenuşa a fost încă de la crearea lui un obiectiv militar pentru că maschează intrarea într-o veche reţea de galerii subterane. Crematoriul Cenuşa este legat de Operațiunea Trandafirul când 43 de cadavre ale celor împuşcaţi mortal la demonstraţiile din Timişoara în zilele de 16 şi 18 decembrie 1989, dar şi ale unor răniţi executaţi în Spitalul Judeţean Timiş (SJT), au fost ridicate de la morga acestui spital şi transportate la Bucureşti, după care au fost incinerate în Crematoriul Cenuşa. În anul 2011 Crematoriul Cenușa a fost declarat monument istoric, grupa valorică A. Iată numele câtorva dintre personalitățile românești incinerate aici: Garabet Ibrăileanu, Constantin Stere, Anton Holban, Grigore Trancu-Iași, Eugen Lovinescu, Ana Pauker, Ștefan Voitec și Nina Cassian. Astăzi pereții monumentului sunt scorojiși, cu igrasie și tencuiala căzută.
-->
Răspunsuri
ora 11.58 - un raspuns
Catedrala Sfinții Împărați Constantin și Elena din Bălți (R. Moldova), edificiu ridicat între anii 1924–1934 prin truda episcopului Visarion Puiu, este în prezent biserica catedrală a Eparhiei de Bălți și Fălești, subordonată Patriarhiei Moscovei.
Edificiul are statutul de monument istoric și arhitectural.
În martie 1923 s-a înființat Episcopia Hotinului cu reședința la Bălți. Noul ierarh al Hotinului devine Visarion Puiu. Instalarea noii episcopii cerea construirea unei biserici mari și impunătoare. Prin decretul regal nr. 315 din 31 ianuarie 1924 se aprobă cedarea pe veci către Episcopia Hotinului a terenului cu o suprafață de 7595 mp sitat la intersecția străzilor Regele Ferdinand și General Berthelot (actualmente străzile Independenței și 31 august 1989). Prin același dicret se mai instituia un comitete alcătuit din persoane oficiale din Bălți pentru a ajuta și supravegea construcției. Comitetul încredințează construcția catedralei arhitectului Adrian Gabrilescu. În septembrie 1924 sunt alocați primii bani pentru începerea lucrărilor. P. S. Visarion invită la solemnitatea punerii pietrei de temelie, la 24 septembrie 1924, pe Alteța Sa Regală, Principile Carol, pe membrii Sfântului Sinod și alți demnitari.
Regele Carol al II-lea și Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia la sfințirea Catedralei Sf. Constantin și Elena, 1935
Lucrările la catedrală încep în primăvara anului 1925 și decurg foarte anevoios din lipsa banilor. În 1933 comitetul hotărăște ca devizele și planurile de interior să fie executate de serviciul tehnic condus de arhitectul Andrei Ivanov. Timpul a făcut să se șteargă din memoria bălțenelor numele celor care au participat la construcția catedralei. Ornamentul catedralei este făcut de către Franț Rill din București; catapeteasma - I. Babic (București); pictura - D. Norocea (Curtea de Argeș) și Wodok (București); scaunele arhierești, stranele și ușile catedralei - sculptorul Dumitrescu (București), pardoseala - firma Schmidgen (București); iar instalația electrică Silvestru Vatrici din Bălți .
Lucrările de construcție se terminaseră din toamna anului 1933. Deoarece se făcuse toamna târzie s-a hotărât, potrivit dorinței regelui, sfințirea cu tot fastul cuvenit să aibă loc în toamna anului 1934, la 14 octombrie.
Deci se fac în acest scop pregătirile necesare și se trimit invitații tuturor oaspeților. Dar atentatul asupra lui Alexandru I, unificatorul Iugoslaviei, a îndoliat familia regală, din această cauză sfințirea catedralei a fost amânată iarăși pentru un an, la 2 iunie 1935.