Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Biserica fortificată Precista din GALAȚI.
Biserica fortificată “Sfânta Precista” este un edificiu religios ortodox și monument istoric din Galați, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". A fost construită între anii 1643 și 1647, pe vremea domnitorului Vasile Lupu, de către frații Dia și Șerbu, fiii lui Coman din Brăila, și de Constantin, fiul lui Teodor - fostul ctitor al bisericii vechi din lemn. Este o ctitorie negustorească construită din piatră și cărămidă, cu turn clopotniță inclus în corpul bisericii și pod fortificat. Biserica a fost sfințită în septembrie 1647 și închinată, conform obiceiului vremii unei mănăstiri de la Muntele Athos, și anume Mănăstirii Vatopedu. Pe lângă funcția de lăcaș de cult biserica și funcția de cetate de aparare împotriva cotropitorilor. Biserica se constituie ca o sinteză de arhitectură moldo-valaho-transilvaneană. În cronica lui Miron Costin se vorbește despre ea sub numele – Biserica Dii. Initial a existat o biserică din lemn și vălătuci ce a avut zid înconjurător și clopotniță. Biserica se numea "Adormirea Maicii Domnului" și a fost construită de Teodor la începutul secolului al XVII-lea. La ridicarea bisericii actuale au fost folosite materialele existente la fața locului: piatră de la Barboși, lemnul din pădurile de pe platforma Covurluiului, cărămida și var, nisip de pe plajele Dunarii etc. S-a folosit piatră masivă și cărămidă din castrul roman de la Tirighina – Barboși. Martoră la multe evenimente din istoria orasului, în jurul ei aflându-se de fapt vatra de început a acestei urbe, Biserica Precista a fost arsă și prădata de nenumarate ori în timpul invaziilor turcești, a înfruntat multe vicisitudini, ajungând pâna la noi ca un simbol al măiestriei arhitecturale a evului mediu. Biserica a fost arsă de turci în anul 1711, distrusă în războaiele ruso-otomano-austriece din anii 1735-1739 și 1769-1774. În anul 1821, otomanii distrug și jefuiesc iarăși sfântul locaș. Biserica a fost restaurată pentru prima dată în anul 1831 căpătând o nouă înfățișare. În anul 1940, la marele cutremur de pământ, biserica a fost grav avariată, încât a fost închisă. Între anii 1952-1966 ea a fost restaurată în forma actuală după proiectul arhitectului Eugen Chefneux și a funcționat ca muzeu de artă religioasă medievală. Cutremurele din 1977 și 1986 au afectat din nou biserica, provocând fisuri în adâncimea zidurilor. Ea a fost restaurată și consolidată în perioada anilor 1991-1994, de către firma Dedal Bahamat din Galați, după proiectul firmei Remon Proiect din București, șef proiect fiind arhitectul Constanta Carp și ulterior redată cultului ortodox. Restaurarea a căutat să rezolve consolidarea tuturor elementelor de rezistență și realizarea unor legături care sa alcătuiască un ansamblu care să lucreze cât mai aproape de modelul teoretic, introducându-se elemente din beton armat verticale și orizontale menite să reziste la solicitarile seismice. Pictura în fresca a bisericii a fost executată de artistii plastici Gheorghe Bondoc și Dumitru Banica. Biserica a fost sfințătă la data de 30 noiembrie 1994, de P.S. Casian Crăciun, episcopul Eparhiei Dunării de Jos. Biserica are patru încăperi: altar, naos, pronaos și pridvor cu ziduri groase de maxim 1,8 metri. Pridvorul are deasupra turnul clopotniță, asemanator cu cele ale bisericilor din Transilvania, prevăzut cu o încăpere de strajă la nivelul intermediar dintre clopotniță și pronaos. Atât la acest nivel, cât și la cel al clopotniței, se găsesc creneluri pentru aparare. Un alt element de apărare al bisericii este podul întărit, alcătuit din două părți, una deasupra naosului și a doua deasupra altarului. Podul este prevăzut cu 28 de metereze. Aici se găsesc construite drumuri de strajă (coridoare) și câteva zeci de metereze pentru luptă. În zidărie, printre rândurile de cărămidă, este folosită piatra, tehnică nefolosită la alte biserici moldovenești ridicate în aceeași perioadă. Zidul pereților de deasupra ferestrelor, până la acoperis, este dublu, formând o galerie cât să poata umbla comod un om. Deasupra altarului există o cameră mare, unde la năvăliri se asigurau diferite odoare și bogății ale orașului. Se spune că ar exista chiar și un tunel secret pe sub Dunare, de la biserică până pe malul dobrogean al fluviului, pentru a putea ascunde bunurile și a scăpa de atacurile vrăjmașilor. Turnul, format din doua niveluri, este prevăzut cu o cameră pentru ascunderea valorilor, cu doua metereze și o usă de acces, probabil, spre un balcon. Al doilea nivel este prevăzut cu ferestre și metereze. Turnul-clopotniță, masiv, de forma unei prisme pătrate, cu colțurile de sus retezate oblic, nu este ornamentat decât în zona cornișei cu două rânduri de cărămidă așezată în unghi și cu brâul de cărămizi așezate în zig-zag. În schimb, turla de pe naos, zveltă, prezintă o decorație bogată, alcătuită din elementele întâlnite la fațade, la care se adaugă altele noi. Ele sunt dispuse atât pe fețele octaedrului turlei, cât și pe cele două socluri suprapuse, cu baza pătrată. Absida altarului și cele două abside laterale sunt învelite cu căciuli conice. Acoperișul bisericii este din șindrilă. În exterior, pereții bisericii sunt susținuti de cinci contraforți. Un brâu alcătuit din triplu șir de cărămizi încinge fațadele, împărțindu-le în doua registre. În cel inferior decorul este alcătuit din arcade oarbe cu arhivolte, ale căror picioare coboară până la soclu. În registrul superior se află un șir de ocnițe cu golul retras în zid în așa fel încât acesta înscrie în spațiu o cruce de forma literei T, cu bara de sus arcuită, asemănătoare de fapt cu o troiță. Deasupra lor sunt două rânduri de discuri de ceramică smălțuită, meterezele, iar la nivelul cornișei se pot vedea trei șiruri de dinți de fierăstrau și un brâu de cărămizi așezate în zig-zag.
-->
Răspunsuri
ORA 10.26 - un raspuns
Turnul cu ceas, situat în Piața Unirii din Giurgiu, datează din sec. XVIII, din timpul ocupației otomane. În acea perioadă, turcii au construit din piatră un foișor cu o înălțime de 22 de metri, pentru a putea supraveghea împrejurimile.
„Turnul cu ceas din Giurgiu”, pictură de Valeriu Pantazi, 2013
După ce turcii au fost alungați, această construcție a suferit câteva modificări și i s-a adăugat un ceasornic.
Turnul Ceasornicului a intrat în reconsolidare la sfârșitul anului 2005, lucrările fiind terminate în 2007. Cu această ocazie, ceasornicul a fost înlocuit cu unul nou, cel original aflându-se la muzeul de istorie Teoharie Antonescu din orașul Giurgiu.
Turnul este un monument de tip A, adică "monument istoric de valoare națională și universală", fiind înscris în Lista monumentelor istorice 2004 - Județul Giurgiu cu cod LMI GR-II-m-A-14913, cu titulatura Turnul Ceasornicului.
În prezent, Turnul cu ceas este simbolul orașului Giurgiu, acest monument fiind prezent și pe stema județului.