Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Gara fluvială și feroviară Ramadam - GIURGIU
Gara cu numele Ramadam este o gară feroviară dar și fluvială, situată, cum e firesc, pe malul Dunării, în Giurgiu. Gara și portul Ramadan din Giurgiu a fost proiectat de renumitul inginer român Anghel Saligny, între anii 1889 – 1900. Gara s-a inaugurat în anul 1905, primind dublă destinație; trafic de călători pe calea ferată dar și pe calea navigabilă, a Dunării. În anul 1935 se modernizează Palatul fluvial Ramadan (Gara portuară - Giurgiu), sub forma unui vapor, devenind cea mai modernă și mai frumoasă gară portuară a Dunării. Lucrările de modernizăre s-au executat sub conducerea renumitului arhitect român Petre Antonescu, originar din orașul Râmnicu Sărat, județul Buzău. Clădirea gării (situată pe șoseaua Portului și desfasurata pe 1100 metri pătrați), are arhitectura cu aspectul unui vapor, iar pe fatada ei se afla o placa comemorativă din marmura, care aminteste ca la 16 mai 1876 s-a imbarcat pe vasul Radetki, in acest port marele poet revolutionar bulgar Hristo Botev. In anul 1905, cand a fost inaugurat portul Giurgiu, cladirea lui era formata dintr-o sala de asteptare, spatii administrative pentru autoritatile portuare (capitania, politia, vama, gara feroviara, compania de graniceri, serviciul medical pentru dezinfectarea pasagerilor, agentiile societatilor de navigatie fluviala romana, austriaca, maghiara, rusa, cantina magazie și depozitul de sare. Accesul în gara Ramadan se face prin traversarea Canalului Sf.Gheorghe, peste podul metalic Bizetz, unul dintre primele poduri curbate din lume, continuând pe Șoseaua Portului, pe lângă Șantierul Naval.
-->
Răspunsuri
ora 10.40 - 4 raspunsuri
Casa de Cultură Hunedoara
Casa de cultură Hunedoara
Casa de Cultură Hunedoara - Teatrul Municipal (Hunedoara)
teatru, cinematograf, Stalinist (architecture) (en), centru cultural, 1950s construction (en) ... şi fost cinematograf.
Povestea adăpostului anti-bombardament de sub Casa de Cultură a Hunedoarei
Centrul industrial Hunedoara a devenit o zonă strategică în anii „Războiului Rece”, apărată de mai multe unităţi militare anti-aeriene, înfiinţate în vecinătatea oraşului şi în Munţii Poiana Ruscă. În anii ‘50, mai multe adăposturi anti-bombardament au fost construite în Hunedoara, iar unul dintre cele mai spectaculoase se găseşte în subsolurile Casei de cultură din centrul municipiului şi putea adăposti sute de oameni.
Nu a fost folosit niciodată, însă impresionează prin înfăţişarea sa. Dincolo de porţile metalice blindate, oaspeţii adăpostului de protecţie civilă intră într-o reţea de încăperi înlănţuite sub forma unui labirint, unele ferecate cu uşi din gratii, altele legate între ele prin culoare înguste, prin care oamenii se pot strecura cu greu şi se pot rătăci cu uşurinţă. Reţeaua subterană se întinde pe sute de metri pătraţi, ajungând chiar şi sub fântâna din Piaţa Regele Ferdinand.
La intrarea în adăpostul-labirint, sunt afişate regulile de comportare a populaţiei în adăposturile de protecţie civilă:
„Când se găseşte în adăpost, fiecare cetăţean este obligat: să execute cu stricteţe dispoziţiunile date de şeful adăpostului sau ale personalului de serviciu pe adăpost; să ţină în poziţie de pregătire masca contra gazelor şi mijloacele de protecţie; să urmărească modul de comportare a copiilor, să transporte imediat în adăpost cele necesare unei şederi cât mai îndelungate; să ajute şeful adăpostului la menţinerea ordinii şi disciplinei; să păstreze liniştea şi să nu producă panică în cazul deteriorării adăpostului, să ia parte la activităţile desfăşurate pentru înlăturarea avariilor, să acorde primul ajutor răniţilor, intoxicaţilor, să acorde primul ajutor cu prioritate copiilor, femeilor, bătrânilor, persoanelor care nu se pot deplasa singure. Se interzice: a face zgomot şi a umbla fără rost, a cupla sau a decupla iluminatul electric, a fuma, a aprinde lumânări, chibrituri, lămpi cu petrol, a închide sau a deschide obloanele şi uşile metalice, a folosi fără aprobare uneltele genistice existente în adăpost, a arunca reziduuri menajere sau gunoaie”, arată unul dintre afişe.
Puţini localnici cunosc povestea adăpostului anti-bombardament din subsolurile Casei de Cultură a Hunedoarei, la fel şi locul adăpostului antiaerian săpat în stâncile din vecinătatea Castelului Corvinilor, aflat, de asemenea, în conservare.
Casa de Cultură din centrul Hunedoarei a fost construită la mijlocul anilor ‘50, la mijlocul distanţei dintre poarta Combinatului Siderurgic Hunedoara şi cartierul O.M. (Oraşul Muncitoresc). Clădirea „teatrului cinematograf”, cu o sală de spectacole cu peste 700 de locuri, a fost realizată după planurile arhitectului Nicolae Porumbescu şi după modelul „Casei de cultură Înfrăţirea între popoare” din Bucureştii Noi, proiectată de acelaşi arhitect. Sursa de inspiraţie pentru construcşia emblematică din zona centrală a municipiului ar fi fost clădirea faimosului Teatru Balşoi, din Moscova, înfiinţată la începutul secolului al XIX-lea. Decenii la rând, teatrul a reprezentat principalul loc al evenimentelor culturale, însă din 2015 a rămas închisă publicului. Recent, Casa de Cultură a Hunedoarei a intrat în renovare, iar după finalizarea lucrărilor, va fi redeschisă şi pe lângă activităţile culturale pentru care a fost ridicată, aici va funcţiona şi Biblioteca municipală a Hunedoarei.
(vedere din spate)
Casa de cultură Hunedoara