23 Noiembrie - CONCURSUL "SĂ NE CUNOAȘTEM ȚARA!"

[Victor Bivolu]

Ce monument e in poza de mai jos?

Ieri am prezentat Gara din municipiul Roman - NEAMȚ

Două companii străine, Offenheim şi Strussberg, au construit la Roman două staţii CFR. Pentru a-şi continua drumul, călătorii trebuiau să schimbe trenurile şi să cumpere alte bilete. Rivalitatea dintre cele două companii a fost rezolvată după 16 ani, de statul român. Litigiile dintre companii pentru executarea unor lucrări de importanţă naţională au devenit o practică ce nu mai surprinde pe nimeni. Aceste ciocniri au existat decând lumea, cu diferenţa că, odinioară, miza era, pe primul plan, prestigiul companiei şi nu îmbogăţirea peste noapte pe seama unor lucrări făcute de mântuială. Construcţia unei căi ferate magistrale la Roman şi, mai apoi, administrarea ei au fost, timp de 16 ani, mărul discordiei dintre două companii străine, stins de statul român. La mijlocul secolului al XIX-lea se vorbea despre construcţia unei căi ferate magistrale care să străbată ţara de la Nord la Sud, legând oraşele Suceava, Roman, Galaţi, Brăila, Ploieşti, Bucureşti, Piteşti, Craiova şi Vîrciorova. Lucrarea trebuia executată de o singură companie de construcţii feroviară. „În urma unor neînţelegeri cu un mare ecou în presa vremii, tronsonul de cale ferată Roman – Suceava a fost concesionat companiei austriece Offenheim, restul fiind cedat societăţii prusiene Strussberg. Deodată şi în totală contradicţie cu cele prestabilite, oraşul Roman s-a trezit cu două staţii de cale ferată, aflate, e drept, în imediata vecinătate, câte una pentru fiecare dintre cele două companii constructoare„, povesteşte romaşcanul Silviu N. Dragomir, în cartea „Istoria Cartofiliei la Roman”, lansată şi la Roman. Cei doi concesionari nu au ajuns la nici o înţelegere, astfel că fiecare şi-a construit gara lui. „Offenheim a înălţat, între anii 1868-1869, drept gară terminus, actuala clădire a staţiei CFR, iar Strussberg a construit, în anul 1870, o altă clădire, la circa 250 de metri sud de gara lui Offenheim, acolo unde se află districtul de întreţinere linii. Între gările celor doi concesionari nu exista niciun fel de legătură, fiecare dispunînd de propria sa administraţie, de propriile sale instalaţii„, explică Silviu N. Dragomir. În decembrie 1870 este dată în folosinţă linia Roman – Bucureşti. Ca să-şi continue drumul, călătorii trebuiau să schimbe trenurile, pentru aceasta trebuind să-şi cumpere alte bilete. „Această situaţie – care, astăzi, ni se pare hilară – a durat 16 ani, pînă cînd statul român a preluat, în jurul anului 1888, şi cele 19 staţii de cale ferată ale companiei lui Viktor von Offenheim„, spune Siviu N. Dragomir.

Pentru a întări cele spuse, cartofilul ne aduce în atenţie lucrarea „Războiul ruso-turc din 1877-1878”, editată de comisiunea istorică a Marelui Stat Major rus: „În acestă staţie se efectuează trecerea din vagoanele societăţii austriece în vagoanele drumului de fier român, fiind necesară o forţă de muncă uriaşă pentru transbordarea mărfurilor dintr-un tren în altul. Deseori, staţia este blocată, iar circulaţia întreruptă. La acestea contribuie şi formalităţile complicate stabilite de cele două societăţi rivale ale drumurilor de fier, foarte adesea în rele raporturi una cu alta„.

 

[Victor Bivolu]

ora 13.30 - un raspuns 

[Ioan Muntean]

Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel, a fost declarată Catedrală a orașului Balş

Situată în centrul orașului, pe malul stâng al râului Olteț, lângă Pod, biserica aceasta a fost zidită „din temelie și înzestrată” de către Petre D. Roșca (zis Lupu) și soția sa, Teodora.

Din cuprinsul Testamentului, lăsat de ctitori, aflăm și motivele zidirii sfântului locaș: „Subsemnatul Petre D. Roșca, proprietar, din comuna Balș, județul Romanați, fiu de țăran, muncitor de pământ, născut și crescut în această comună, unde am pornit în lupta vieții sărac, și după o muncă cinstită, stăruitoare, continuă și cu credință, căci numai cu ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu orice început cu gând bun poate ajunge la un sfârșit bun, ajutat fiind și de prea iubita mea soție legitimă Teodora, acum decedată, care mi-a fost o credincioasă și neprețuită tovarășă cât a trăit, am strâns în timp de mai bine de patruzeci de ani de muncă o avere destul de frumoasă. Și pentru că Bunul Dumnezeu, față de credința mea m-a ajutat, ținându-mă în tot cursul vieții mele sănătos, dându-mi putere și spor la muncă și ferindu-mă de orice ispită, care ar fi putut să rătăcească calea vieții mele și în memoria prea neuitatei și evlavioasei mele soții Teodora, m-am gândit ca să clădesc în această comună o sfântă biserică…”.

Lucrările de zidire au început în ziua de 5 septembrie 1915, însă, din pricina primului Război Mondial, ele au fost întrerupte în toamna anului 1916, când localitatea a fost ocupată de nemți. Au fost reluate apoi la începutul anului 1919.

«La 21 februarie 1922, încetând din viață ctitorul Petre D. Roșca, lucrarea de săvârșire a sfântului locaș a fost dusă la îndeplinire de către executorii săi testamentari: Mihalache M. Roșca și Constantin Stănescu.

În ziua de 14 noiembrie 1925, „sub domnia Ms. Regelui Ferdinand I”, biserica a fost sfințită de către Preasfințitul Episcop Vartolomeu al Râmnicului Noului Severin, după cum arată textul Pisaniei. Tot din Pisanie aflăm că, alături de ctitorii Petre și Teodora Roșca, s-au mai ostenit la ridicarea sfântului locaș și: „Ioniță Opran, Ilie Opran, Mihai Opran, Băla Vlad Pătru, frații fondatoarei; Ioana Păun Rusu, Mitrache D. Roșca, Matei D. Roșca, și Mihalache D. Roșca - frații fondatorului, cu tot neamul lor.”

La început, biserica a fost deschisă cultului ca biserică particulară, întreținându-se din venituri proprii și fiind administrată, până la 1 decembrie 1926, de către executorii testamentari. În tot acest timp a fost angajat preotul pensionar Marin Popescu, din comuna Baldovinești, el fiind primul slujitor al bisericii.

La 1 decembrie 1926 a fost transferat aici, de la Parohia Oboga, preotul Gheorghe C. Popescu, rânduindu-i-se ca parohie partea orașului din stânga râului Olteț, iar la 15 decembrie 1931 a fost numit diaconul Lucian D. Celăreanu.

La 25 septembrie 1932, osemintele ctitorilor Petre și Teodora Roșca au fost așezate în cripta din pronaosul bisericii, săvârșindu-se ceremonia cuvenită. Pe piatra de marmură care acoperă cripta este scris: „Azi 25 Sept. 1932 s-au așezat aici osemintele ctitorilor: Petre D. Roșca, mort 17 februarie1922, și soției lui Teodora, moartă 8 sept. 1913. Deshumați din cimitirul Cuv. Parascheva-Balș”.

La 1 aprilie 1934, biserica a fost declarată Catedrală a orașului Balș. Începând cu anul 1978, în timpul preotului paroh Alexandru Pârvulescu, au fost reparate și consolidate turlele bisericii, distruse în urma cutremurului din 4 martie 1977. Odată cu plecarea acestuia, la 1 februarie 1990, a fost numit preotul Popa Ilie. În timpul său biserica a fost împrejmuită cu gard de fier, iar în 1995 a fost restaurată pictura.

Începând cu 1 septembrie 1998 a fost numit Preot Paroh al bisericii Ioan Niță Rizea. La scurt timp, biserica și casa parohială au fost racordate la rețeaua de gaz metan a orașului, iar în anul 2008, ctitoria familiei Roșca a fost reparată în exterior și acoperită cu tablă de cupru în totalitate, îndeplinindu-se astfel, dorința expresă a ctitorilor din Testament (Testamentul lui Petre D. Roșca din 12 martie 1921, fila 2), care își doreau ca (doar): „…turlele bisericii să fie acoperite cu aramă când se va putea”.

Menționăm că, în anul 2011, catapeteasma bisericii a fost poleită cu foiță de aur.

Biserica a primit de la ctitorii săi mai multe danii (donații), constând în terenuri și clădiri în Balș, în creanțe ipotecare sau chirografare, dar și în bani, după cum se poate constata și din Testamentul lăsat bisericii. Clădirile donate bisericii, au fost vândute de către executorii testamentari, Mihalache M. Roșca și Constantin Stănescu, pentru a fi finalizate lucrările de zidire ale bisericii. Bunurile imobile, constând în curtea bisericii, grădină cu pomi fructiferi și zăvoi, au fost luate abuziv din proprietatea bisericii de către statul comunist, prin HCM nr. 308/1.02.1953.

Biserica este construită în stil bizantin, în formă de cruce, cu trei turle octogonale: una mare, situată deasupra naosului, iar alte două, mai mici, pe partea din față. La intrare, biserica are opt coloane de piatră, cu capiteluri sculptate, în care se întâlnesc elemente ionice și corintice. Zidăria este din piatră cioplită și cărămidă, după proiectul arhitectului francez Capetty.

Pictura a fost executată în ulei, în stil neo-bizantin, de către renumitul pictor Gheorghe Belizarie.

Busturile din bronz al ctitorilor din pridvorul bisericii, executate în anul 1910, constituie opera marelui sculptor, de origine germană, Frederick Storck.

Ctitorie a familiei Petre și Teodora Roșca, catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, este astăzi un monument spiritual reprezentativ de arhitectură și pictură autentic ortodoxă și românească. Ea impresionează pe oricine prin măreție, echilibru și armonie arhitecturală, precum și prin frumusețea și valoarea picturii sale interioare.»

În interiorul bisericii sunt pictate pe peretele din spate, la mijloc, portretele celor doi soți: Teodora și Petre D. Roșca, ctitorii bisericii. Ctitoria familiei Roșca a fost reparată la exterior și acoperită cu tablă de cupru, cu sprijinul Primăriei Balș și al domnului deputat de Olt - Gigel Sorinel Știrbu, secretar de stat la Ministerul Culturii (2007-2008). O parte din manoperă a fost realizată cu ajutorul domnului Mitran Gheorghe.

În partea dreaptă, tot pe peretele din spate, este pictat portretul Episcopului Vartolomeu al Râmnicului Noului Severin, care a sfințit biserica în anul 1925, iar în partea stângă, era pictat portretul regelui Ferdinand I, care a fost distrus în epoca comunistă.

Biserica are două jilțuri. În partea stângă, deasupra jilțului, erau „însemnele regale” ce au fost distruse odată cu portretul regelui Ferdinand.

Privitor la terenul lăsat acestei biserici de ctitorii ei, Teodora și Petre D. Roșca: „Las acestei Sfinte Biserici, care va purta numele de Sf. Petru și Pavel, terenul pe care se află construită și cu cel dimprejur (…). Acest teren se află în centrul comunei Balș, pe malul stâng al râului Olteț, lângă podul de trecere peste această apă și Șoseaua Națională București - Craiova (…). Mai las Sf. Biserici casele mele cu două etaje, situate în centrul comunei Balș, pe Șoseaua Națională București - Craiova, numite actualmente Hotelul Petre D. Roșca, compuse din două prăvălii cu pivnițele lor, cu 9 camere în etajul de jos, iar în etajul de sus, un salon cu 8 camere, împreună cu locul și împrejmuirea, în vecinătate la Răsărit cu Șoseaua București - Craiova, la Apus cu moștenitorii lui Floreșteanu, la Miazăzi cu I. B. Căpitănescu și Pantelie Corcoveanu, iar la Miazănoapte cu moștenitorii decedatului Barbu Radovici. Aceste case și terenuri să se vândă după moarte, de executorii testamentari.

...