E vremea cireşelor coapte.
Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!
Îţi culeg un coş de gânduri, ca pe nişte fructe.
Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte.
E timpul să culegem muşeţel şi albăstrele.
Să adunăm din iarbă un coşuleţ cu stele,
Din care să îţi fac un colier,
Cât mai am timp, cât mai pot să sper...
Şi mai vreau să-ţi aduc o turmă de nori pufoşi,
Ca să ai din ce să faci gogoşi.
Şi de la zvârlugele alea de iele
Puţină pulbere dulce de stele...
Şi, dansând pe tâmpla mea, să dai timpul mai încet,
Că deja îl aud pe bătrânul ascet,
Care mă amăgeşte cu o eternitate...
Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!
Ioan LILA
29 mai 2011,
France
Eu mor de sete linga fintina
Cerul de pleoape greu imi atirna
Apa e vie, limpede, pura,
Setea ma arde seaca in gura
Da' nu-ntind mina sa iau o cana
Gestul in sine e o sudalma
E ca blestemul ce ne-a legat
De viata asta grea de pacat
Trec calatorii, care-si adapa
Caii in flacari, avizi de apa-
Fluturii noptii, negri, nervosi,
Cad si se-neaca, dar mor frumosi
Luna spre seara arde si ea
Plonjind in apa, dulce si grea,
Mai trec si pasari prin umbra zilei
Stirnind in mine vuietul milei
Numai ca mie nu imi e mila
Zac mort de sete ca o camila
Care-a purtat peste desert
Nisipul vietii, sterp si desert
Auzi cum scirtie cumpana-n noapte
Stelele-n apa cad cind sint coapte
Iar eu de sete mor la fintina
Cu ceru-n frunte si cana-n mina
-->
Răspunsuri