Iubitul meu din necuvinte mi s-au întins atâtea aripi prin zborul de cuvinte de-mi vine să-mi colind poemele de seara până-n zori, de cele mai multe ori.
Ca năluca unui gând alunecând flămând prin pori, vii noaptea pe furiș și-mi înfășori rațiunea contaminându-mi trupul cald cu mii și mii de fiori.
Pornind prin ploaia de cuvinte, ce tainic vor să mă învingă cu sclipiri de praf din stele, mă trezești din gânduri amorțite ce-mi mușca dezinvolt din piele...
Mă scurg încet printre cuvinte ca apa unui izvor de munte când o dorință-ascunsă mă înduplecă neîncetat să-mi golesc sufletul de zăgazuri puse-n timp când clepsidra se îneca-n cuvinte rostite ca un dig în calea iubirii împlinite.
Îmi curge nisipul prin clepsidră precum nescrisele cuvinte ce se prăbușesc în mine ca ploaia peste roșul macilor sau ninsoarea mieilor din zori...
Chiar dacă troienele sentimentelor contradictorii din suflet îmi opresc cărările de vis spre tine, sărutul nelumesc ce mi-l dai, m-aprinde-n fiecare noapte gândind la tine și cobor din mugur de stele iubindu-te.
De ce ai pus covor de sentimente, împodobind cuvinte, adunând în șoapte rubin fierbinte să mă-nalțe-n vise calde și ca femeie să mă supun iubirii necontenite?
Visul tău albastru, gândul împletit cu valuri de ispită și aripi de egretă, mă conduce-n fiecare noapte spre o altă lume înflorită...
Îmi ești prelins în suflet ca un râu de apă dulce, ca ceața pe luciul lin al apei în dimineți cu vise, când răsăritul mi-aduce taina șoaptelor din ploaia de cuvinte.
Îți sunt femeia șoaptă ce-n gânduri te alintă și arde-n focul ce mocnește cu aripi de dor scăldate-n faptul serii...
Cu trupul meu suav te învăț să zbori acolo unde visul poate cânta în șoapte dintr-o liră de argint în fiecare noapte.
Prin degetele-mi subțiri îmi trec mereu petale de cuvinte, flori albastre purtate de păsări cu aripi de foc, să-ți aducă-n dar lumina din labirinturi întunecate...
Iubite îți sunt floarea de colț ce se ascunde cu dibăcie printre stânci și crește argintie în razele de soare al fiecărei dimineți.
Ești în mine ca un nufăr ce înflorește necontenit, ferit de orice privire indiscretă, chiar dacă mă mir cum de-ai putut să-ți porți pașii atât de rapid să-mi dăruiești liniștea dintr-un tablou perfect ce are rama un cer cu stele agățat în inimă ca un portret.
Mi-e teamă să te îndrum spre arșița iubirii scăldată-n faptul serii, te-ai prinde-n vraja prea multor simfonii prăbușite-n ploaia de cuvinte în serile târzii.
Nu există clipe mai frumoase în care să simți cu adevărat viața, doar când inima și gândurile ne sunt pline cu iubirea persoanei care ne dăruiește iubirea necondiționat.
*****
35 rânduri
-->
Răspunsuri
Poemul tău e deosebit de frumos. Are un erotism aparte, se citește ușor cu plăcere numai că fotografia are ceva din tristețea singurătății...
**
Aurelia, poza ta e mai alambicată, dar textul chiar mi-a plăcut. Un text inedit pentru mine şi poate şi pentru alţi cititor pentru care nu pot decât să te felicit! Este poate textul care mi-a plăcut cel mai mult! 3 steluţe! ***
Nu te recunosc, Aurelia! Felicitări din plin!
Concursul din această lună mi s-ar fi potrivit cred ca o mănuşă, dar obiectiv nu am putut participa (poate voi reuşi totuşi în afară de concurst, aici sau pe blog să postez 1-2 texte în temă).
În schimb nu m-am putut abţine să nu intru la comentarii (şi notări, dar notările în cazul de faţă mi se par un pic ne la locul lor, fiind numai două autoare cu opt texte). Dar asta e, probabil că şi ceilalţi neparticipanţi au avut motive obiective de absenţă...
Să revenim însă la oiţele noastre /textele - poeme în proză sau proze poetice). Ce temă (grea) a găsit Muntean pentru voi...
Aurelia, am citit cu foarte mare atenţie şi o deosebită plăcere primul tău text - poem în proză îi spui tu. Şi mi-a plăcut enorm! Nu pentru că e un poem în proză, nu pentru că l-ai încadrat într-o tematică impusă ci pentru că... no să-ţi vină să crezi: pentru mine e un poem erotic (subliminal, dar erotic!). Pentru asta ai toate felicitările mele!
Ei ceva, ceva însă nu prea se potriveşte: nu se potriveşte imaginea (părrea mea). adică în imaginea aleasă de tine nu am mai regăsit erotismul din text. Mi-ar fi plăcut...
Oricum, fiind un prim text în acest gen eu îţi acord din plin cele 3 steluţe! Cu felicitări şi urale! ***
Frumos poem în proză.
"Pornind prin ploaia de cuvinte, ce tainic vor să mă învingă cu sclipiri de praf din stele, mă trezești din gânduri amorțite ce-mi mușca dezinvolt din piele..." O declarație de iubire din alte vremuri.
Fără ploaie sau bezele
Fără ploaie sau bezele
Pescăruși, cuie sau rame
V-așteptăm, căci suntem cele
Ce vor stele și nu... poame.
Și nu acceptăm scuzele
Din cuvinte econoame!
Fără ploaie sau bezele
Pescăruși, cuie sau rame
Tricotăm gânduri cu-andrele
Împrumutate din coame
De muze, din poezele
Mutate-n proză cu... clame
Fără ploaie sau bezele.
P.S. Totuși, revenind la proză
Cu steluțele-ntr-o doză
Scot doar trei, că-i suficient
Să-l fac și pe-altul atent.
Felicitări!
Reuşit poem în proză. Felicitări!