Dumnezeu, prea plin de iubire, a îmbrăcat pământul în rai
Din cartea vieții foi - noian de vise rupte sub zvâcniri
Zarea, în clocote de frunze-arzânde topind anii. Tăcere...
Pe umerii toamnei, melancolia își purta cu verticalitate haina impusă.
În șoaptele toamnelor apuse, foșnetul frunzelor procesa gânduri, cuvinte, idei.
Fiecare toamnă își lăsa amprenta pe jocul minții, întărindu-mă.
Copilăria se furișa în scorușele învelite în hârtie de ziar.
Învățasem tabla înmulțirii cu ajutorul merelor și a strugurilor rumeniți.
Rugina toamnelor comuniste număra stropii de ulei, cănile cu lapte.
Poate fusesem o jumătate de frunză pierdută într-o toamnă.
câştigasem sufletul ei mut în deliciile zborului peste ierburi roşii
purta în buzunar aur de schimb pentru frunze ruginite ieri
m-am aşezat în căderea frunzelor cu foşnete rigide şi grăbite
coboram tristă şi rece cu amintirea exuberanţei de o toamnă
Zdrobită te-am lăsat departe de mine tomnatic în fragmente stelare.
voi fi asmuţit vânturile fiecărei frunze în culori fioroase dealurilor
exista o toamnă în fiecare frunză a verii strălucind cerului
risipisem stând liberă sub soare răsăritul toamnei în zorii orei
-->
