pe malul unei ape
prin pânza verzilor brazi bătrâni,
privesc adesea spre cer
caut ceva în suflet,
o atingere de priviri
în oceanul fantastic de umbre.
printre gene soarele apune,
simt aerul atât de pur,
tivit cu raze de soare
acompaniază foşnetul pădurii,
seara gonește ziua,desenează
un curcubeu printre umbre.
dincolo de retina ochilor obosiți,
în infinitul cerului somnul vine,
pe margine de timp
o rază de lumină divină,
visez, vreau să mă ții de mână,
Ursa Mare să ne fie escortă.
printre aripi de vânt
timpul picură multă tăcere,
se rostogolește ghemul nopții
sufletul adună noian de vise
te țin de mână printre stele,
prin întunericul fantastic al pădurii.
precum stropii de ploaie,
picuri reci trec printre pleoape,
zăbovește în colțul ochilor,
doar lumina îngerilor cerești.
tu vii spre mine din lumină,
strâng în mână stelele nopții senine.
-->
Răspunsuri
Felicitări pentru spargerea gheţii!
Având în vedere elementele spaţiale din conţinut eu zic că o putem lăsa la forma de poezie sf (sau fantastică).
Mulțumesc !
Este doar o încercare.