AM INIMA...
Am inima din piept,în loc de ochi,
și-n ea seninul tău,îl țin de mână,
dumezeirea-mi ține de deochi,
mi-s zorii cântec,noaptea mi-e furtună.
Port visul tău,doar el îmi e cărarea,
și chipul tău îmi este zare-albastră,
iubirea mreje
LA MALURI...
La maluri trăiesc ,pe-un cer curcubeu,
din veșnice liniști,doar tu mi-ești chemarea,
te rog să mă simți,sunt pe-o pernă mereu,
în tremur de piatră și-n valuri cu marea.
Te rog să mă simți,sunt culoare- neatinsă,
anotimp sub o zare
AM VISUL MEU...
Am visul meu ce tremură și plânge,
pe marginea de cer,puțin mai sus,
mă leagă-n el iubirea,cu-al ei sânge,
în fuga mea din roșu spre apus.
Trăiesc din frunzele necoapte sau păcat,
sub dor nestăvilit,ce dor răstoarnă,
să capăt,
DURERE...
SĂ NU OPREȘTI...
Să nu oprești nisipul ca să curgă,
transformă apa ta și fă-o timp,
și din rumoare vânt tu fă s-ajungă,
deșertul lumii,un alt anotimp.
Și-acolo-n anotimpul tău mă cheamă,
sau ia-mă-n palme,du-mă peste mări,
când alte lumi sub
MĂ LAS...
Mă las în visul mării valuri,
și-aș vrea să îmi ghicească gândul,
cum prunci din el se urcă în dealuri,
și învelește-n dor Pământul.
Îmbrac cuvinte-n țărm...afară,
să-mi calci nisipu-n veșnicie,
în umbra timpului...ce ne-nconjoară,
te simt
DA-MI DOAMNE...
Da-mi Doamne,încă-o vară rod,
sub picături de ploaie fără vină,
să fiu iubit și drept...nărod,
sub raze calde,ce alină.
Da-mi Doamne,visul meu avere,
să-l duc cuvânt rostit din cer,
să-mi fie dor și mângâiere,
în fericire...nu stinghe
Atâta dor care se adună-n mine
Și-atâtea lacrimi care sunt și nu-s,
Cui să-i spun și cine-o să mă aline,
De tot amarul care-n mine-i strâns.
Și chiar de ochii mi-s uscați și goi,
O mare am, de lacrimi strânsă-n mine.
Aș revărsa-o-n picături de
POATE...
Poate că ochii mei,nu-ți spun nimic,
poate privirile îmi sunt prea reci,
dansând desculțe-n simfonii ce zic,
oprește-te,privește-n ei...când treci!
Ei vreau să-ți fiu,un sfânt cuvânt,
sub ploi de dor,mai ros'ca macii,
când râuri curg,ca ulti
SIMT SPINII...
Simț spinii care cresc,arzând făclii,
troiene amintiri din clipa noastră...una,
în dorul meu de tine topi-voi,câte-o zi,
căci martoră ne-a fost și marea și pădurea.
Vor îngheța cuvintele sub brumă,
trecerea mea prin lume,mai poartă un
Se strâng tristețile în nor
și-ngreunează geana zării ,
torcând suspinele fuior
în vântul aspru-al înserării.
Iar cerul geme-înlăcrămat,
pe geana neagră a pădurii.
Plângând iubiri de-altadat',
al căror loc e dat azi urii.
Izvoarele oftează dor
în fie
De-aş fi un fluture
m-aş pierde în simfonia pasiunii
într-un zborul ne’ntrerupt
sub marea cerului semin şi gol,
să simt aburii timizi ai pamantului
cum cântă
solfegii ale învierii.
Din scoici de mări uitate
mi-aş face aripi,
aş poposi pe constela
Citeste mai mult…1.Copilă
Ce alergi la fântână ,
Cu poala plină de țărână ,
Cu cercei de cireși ,
Cu salbe ,
De nalbe ,
Și alte flori dalbe ,
În tărâm de povești ,
Ce repede crești ,
Ca un lujer de floare ,
Ce se înalță spre soare ,
Tu floare vrăjită ,
Vrei să fii a
MĂ PIERD...
Mă pierd,mă pierd uneori în cuvinte,
prin trupul meu ce nu demult,
părea o haină veche spre aminte,
zâmbind deodată când plângea tăcut.
Mă pierd și-mi pare-atât de bine,
cât hăituit am fost eu până-acum,
m-ai renăscut și m-ai reda
EȘTI...
Ești ploaia de stele,Universul meu gând,
o carte din mine,în dor și visare,
stăm față în față un munte Pământ,
înălțări către vârfuri și-n valuri o mare.
Ești visele mele și pașii-mi desculți,
din sufletul meu,răsărit peste ape,
stăm
CUVÂNTUL MEU...
Cuvântul ce-l rostesc poartă-al tău nume,
din pieptul meu la fel ca-ntaia oară,
rostirea lui ar vrea ca să inunde,
în dor, dar nu vrea ...ca să doară.
Numele tău coboară din divin,
căldura lui ne copleșește firea,
pe buze sfinte trece
SĂRUTUL
Aș vrea să îți sărut privirea sfântă,
sub îndrăzneala de-a privi în zare,
când gând mă frânge spini se-mplanta,
aș vrea să-mi fii poteci,sau cale.
Sărutul meu e înfrățit cu malul,
când mări se scald în vremuri fără tine,
întreabă -apusul cât
Iunie 13, marți .. o zi de vară minunată cu soare și ciripit de păsări .. Minutarele erau undeva în jurul orei 18 unde-și dăduseră intâlnire cele trei ceasuri rele ..Maternitatea tocmai își renovase acoperișul și ce mândrețe de acoperiș. De-odată o f
Citeste mai mult…Deşi în acest an, iarna s-a jucat de-a v-aţi ascunselea cu noi, în sfârşit, zăpada a început să coboare lin şi să îmbrăţişeze pământul. O dată cu apariţia ei, cerul s-a contaminat de fulgii albi şi s-a deschis la culoare. Şi prin urmare, fulguiala
Citeste mai mult…
-->