„JURNALUL FERICIRII”- de N. STEINHARDT
„comedia inumană” a universului concentraționar comunist
În peregrinările mele ca dascăl prin satele patriei am intrat în casa unui elev al cărui bunic venise proaspăt din închisorile comuniste. L-am g
Citeste mai mult…
E toamnă
În sufletul viu,
E liniște fără tăcere,
Norocul îl tăinuie luna
Ce împarte lumina,
Nu cere tribut
Trecutului fără-nceput,
Doar ochiului oferă plăcere,
Penelul ce nu-şi are vina
Când mângâie-n culoare
Grădina.
E toamnă,
Marea adoarme
Citeste mai mult…Când toamna înmiresmată dă sărutul verii,
Schimbă-nfăţişarea cu lacrima din ploi,
Aduce iar în minte melancolia vremii,
Iubirea care-a fost şi va rămâne-n noi.
E toamnă azi în mine și-n vârsta de acum,
Pe tâmpla argintie îmi plouă cu regrete,
Clipel
Adie lin, dinspre Feleac,
Un vânt – dorurilor de leac –
Ce-i flutură pletele pe deal,
Codrului, cu vise din Ardeal:
Amintiri, scrise-n cartea vieţii,
Din anii fericiţi ai tinereţii,
Topite în noianul de amintiri –
Trecute, neasemuite iubiri:
Le
Citeste mai mult…S-a încheiat prima ediţie a Concursului de poezie, proză, epigramă, eseu, -reportaj, organizat de revista Chronos – Peniţa de aur - Izvor de cultură.
Juriul, format din redacţia revistei Chronos şi administraţia site-ului Cronopedia, a acordat următ
De nu ne-am naște în cuvântul
În sânul mamei întrupat
Şi n-ar cunoaşte-n ani avântul
Spre cizelarea ce-i aflat'
Şi dintr-un gângurit firav
În sunetele alipite,
Ea, viața ne este zugrav,
Ne-nvaţă limbi meşteşugite.
Da, orice limbă are-o culoare,
Un g
Rondelul teiului
Vino iar sub teiul din vale,
Să simţi al naturii tumult,
Sub creştet să-ţi pun braţu-mi moale,
Zvâcnirea iubirii-ţi s-ascult.
Să ningă pe noi cu petale,
Balsamul s-adie mai mult,
Vino iar sub teiul din vale,
Să simţi al naturii t
Citeste mai mult…Timpul
Ești o rădăcină plimbăreață
Timpule scump, nu ai nicio vină
Că o stropitoare șugubeață
Te udă-n spațiu cu apa lină.
Cu ploi de clipe-ți răsar plantele,
Amestecându-le cu noi și ei,
Făcând din ele ore și zile
Ordonate în jurnalul vieț
Dezbrăcată de trecut,
Țintuită de zidurile
Reci ale destinului,
Îmi simt respirația
Ca într-un glob de sticlă,
De care trebuie să am grijă
Să nu se sfărâme.
Ştiu, că acolo înăuntru
Mocnește încă viață
Cu vise şi speranțe, care ard
De dorința zilei de
În răspântie cu freamăt
Valul mării galopând,
Mă întâmpină cu-n geamat
Aruncându-mi stropi plângând.
Vieţii mele a dat sensuri,
De iubire şi fiori,
În furtuna iernii ţese
Ţurţuri, sloiuri, mii de flori.
Am găsit o mare tristă
Şi i-am zis aşa...‘ntr-o
Privesc prin firul de matase
Culoarea marii stravezie
Cuprind tot largul, cu-o privire
Si din nisip fac poezie
Adancul, doar cu o privire
IL tai in doua uneori
Privelistea ce mi se-arata
Imi da sperante si fiori.
Tu, creatura a naturii
In zbucium iti
Simonică mergea încet pe faleza din Orşova cu gândurile sale. Mai privea din când în când Dunărea acoperită pe margine cu preşul de verdeaţă. Pescarii aşezaţi pe panta pietroasă, care aşteptau să se agaţe vreun peşte de cârligele undiţelor fumau lini
Citeste mai mult…de timpul nu s-ar sparge în ore
şi ochiul vieţii n-ar vedea-n culori,
de viaţa nu ar fi nesomn şi suferinţă
netimpul meu şi nemurirea
nu s-ar fi scuturat pe-o creangă-a primăverii
în noaptea Înfloririi,
când sparte-au fost în vise roşii,
arcadă tim
-->