De timpu-i frânt de-al vieţii vânt,
Iar paşii dor prin trist covor,
Iarba-i crudă, roua-i udă,
Zori s-arată, c-altă dată.
Din arc ceresc, culori zâmbesc
În plai cu flori, lumii comori
Zumzetul lin pare divin,
Animă tot, formând un tot.
Arome du
Citeste mai mult…O baie-n Criş
Ajutat de prietenul său, gerul, Crişul a construit un minunat pod de gheaţă, parcă spunând oamenilor: iarna aceasta puteţi trece pe unde doriţi şi nu mai trebuie să parcurgeţi atâta distanţă pentru a trece pest
Citeste mai mult…Eternul Caragiale
Caragiale pare a fi etern sub zodia alegerilor noastre locale și parlamentare.
Iată o cuvântare-pamflet, stil Rică Venturiano, ținută de Caragiale în folosul conservatorilor-democrați, anunțându-și ,,șeful” că intră în partidul demo
Citeste mai mult…Pictură
Aș vrea să îți pictez chipul cu o
adiere-frunză...pe un te iubesc
și să îți respir trăirea,parcă dinspre
țărmuri...parcă din nesfârșiri
în amiaza castanului scuturată
în guri flămânde...într-o toamnă.
Aș vrea să îți zbor nemurirea,
peste o a
Îmi purtam aripile-n zbor deasupra sorții ,
De dup-un nor privirea ta mă urmărea ,
Înmiresmând suav tăcerea nopții ,
Când cu un surâs toți trandafirii-i înflorea .
Cu zborul frânt și aripa însângerată ,
Brodam dantele pe-un cer de-acuma sângeriu ,
Je
AȘ TRAGE...
Aș trage zăvorul,aș închide o poartă
spre nelumea...din lume,rămasă tăcută
să poată și visul să-nghețe o soartă,
durerea cea mare și rece și slută.
Aș trage zăvorul spre groap tristețe
și-aș mai stă încă-o viață cu tine...să fie
Când am zărit-o eu, venea de la scăldat, Și era nudă și frumoasă ca o zâna, Și udă ... și-avea mersul legănat, Și-acea chemare caldă de cadână. Avea în coapse unduiri de valuri Și-o zbatere aprinsă avea în piept, Că apa ce se zbate între maluri, Ner
Citeste mai mult…M-am așezat la un pahar de vorbă cu sufletul meu.
Stătea întors într-o parte întunecat, nu mă privea.
L-am întrebat cel nemulțumește. Nu mi-a răspuns. Își încrunta nemărginirile pe fruntea cerului, adunând nori de furtună în privirile-i de lumină,
Peste satul adormit,
Sus, pe deal luna se-aprinde,
Blândă, caldă ca un mit,
Strălucirea-i se întinde…
Ca în vis, aşa subit,
Feerie-i cât cuprinde…
Peste satul adormit,
Sus, pe deal, luna se-aprinde.
Tinerii îşi spun şoptit,
Vorbe tandre,
Să nu mă uiţi iubite, chiar de m-ai părăsi,
Să-ţi stau de-a latu-n minte, oricât te-ai strădui
Să-mi ştergi chipul angelic şi ochii luminoşi,
Azuri ca şi seninul, vioi şi curioşi.
*
Să-ţi aminteşti iubite, căci nu am fost vreo fadă...
De păru-mi ca
Plină de speranță mi-am întins aripile și mi-am luat zborul.
Un curcubeu de vise lega cerul meu de al tău.
Am zburat de-alungul lui scrutând nemărginirea.
Fiecare zâmbet era o stea ce se aprindea pe cerul iubirii.
Speranța lumina ca un soare,
iar
„Cel mai iubit dintre pământeni”
( la 34 de ani de la apariție)
Amân de mult să scriu ceva despre romanul lui Marin Preda care a stârnit atâta vâlva la apariția lui și care probabil i-a fost fatal pentru că imediat după
Citeste mai mult…
Au înflorit ca-n rai copacii iară
Şi mândru-nveşmântaţi zâmbesc în soare,
Petalele aprinse de dogoare,
Din verde-crud se-acoperă cu seară.
Printre cocardele arcuitoare,
Se joacă pe furiş luna sprinţară,
Cu ochii umezi, ah, a câta oară,
Te-aştept
Citeste mai mult…Iubita mea cu ochi ca marea,
Lumina lor îmi umple zarea,
Atunci când eu voi adormi,
Ochii tăi vor deveni,
Pe cerul nopți mele aștri,
Singuri luminând albaștri.
Iubita mea cu ochi de primăvară,
Lumina lor mă înconjoară,
Când florile vor înf
Citeste mai mult…Ții minte anii de demult ?
Când viața cu al ei tumult ,
Ni se părea un vis frumos
Trecând în ritmul lui voios ?
Dar a trecut ,
Dar a trecut ,
Duios !
Adolescența o mai știi ?
Ții minte , nu mai eram copii ?
Atunci știam cei dragostea
Știam
FEMEIA . Plecase de acasă, de trei zile nu dormise deloc. Știa unde vrea să ajungă, dar nu știa ce va găsi acolo! Nu mai plecase niciodată singură, dar nu mai avea nimic de pierdut, așa că a riscat. A ajuns în oraș, rătăcea pe străzi, nu știa unde va
Sunt marea ta și te iubesc,
Cu fiecare strop de apă,
Și mă agit, mă-nvolburez,
Când nu-ți arăți frumoasa-ți față!
Sunt liniștită când tu-mi ești
Și-mi mângâi vălul cu-a ta rază,
Când tu în mine-ți oglindești,
Frumosu-ți chip, fața-ți regală.
Motto:Sunt succese care te înjosesc şi înfrângeri care te înalţă -(N.Iorga)
"Indiferent de ceea ce poţi face sau visezi că poţi face, începe. Îndrăzneala are geniu, putere şi magie în ea" - W.H. Murray.
Arta, adevărata artă a Frumosului
Urâte-s bătrânețile, atât de grele
Și încărcate de singurătate,
Doar clipele de dragoste mai pot răzbate,
Din amintiri...să-ți bucuri sufletul cu ele.
Urâte-s bătrânețile și-atât de greu îți pare,
Un trup nevolnic ce nu te mai ajută,
Ai vrea să plâ
-->