Postările lui Burde Victor (46)

Filtrează după

Iubirea

 

 

Iubirea,

Este ceas nedormit;

Clipe de neuitare

şi de întrebări, fără sfârşit;

Frământare, îndoială,îndemn,

Binecuvântare şi totuşi, blestem!

Bucurie şi ţipăt

de pasăre în zbor,

amăgire şi dor arzător;

Sete de apă

şi de trupul dorit,

pierzanie şi vis regăsit;

Un schimb infernal, de idei,

între bărbaţi şi femei...

Si totuşi,

Murim, având pe buze,

numele ei!...

 

 

 

Citeste mai mult…

TOAMNĂ RECE

TOAMNĂ RECE…

 

Victor Burde

Toamna ce întinde, văl de brumă-naltă,

Mi-a ucis azi noapte nuferii pe baltă.

Fără bun rămas, frunzele rotunde

Sărutând luceferi, au pierit în unde…

 

Legănată barca ce mi-a dus iubirea

Prinsă-n vântul serii lunecă aiurea

Şi pe vâsla veche ce găsea limanul,

Mai pluteşte numai sufletul sărmanul.

 

Muţi, cocori pe apă, scuturând aripa,

Gata de plecare îşi aşteaptă clipa

Ca să se înalţe părăsind pământul,

Către alte lumi, înfrăţiţi cu vântul.

 

Numai eu jelesc şi cu frunza udă,

Prinşi în vântul toamnei, cine să ne-audă?

Dragostea mi-e dusă- altul să o poarte

Uite, moare frunza - peste altă moarte…

 

 

 

 

 

 

 

Citeste mai mult…

OMAGIU, BĂDIŢEI MIHAI

                                        

                           Citesc si azi, bădiţă, versurile tale  

                           Limpezi si clare ca unda de izvor;

                           Găsesc în ele pacea unei catedrale

                           Şi pururea  de tine-mi este dor! 

                      

                           M-ai învăţat cum să ascult pădurea

                           Şi lacul înstelat ce tremură în unde,

                           “Crăiasa“ nopţii în toată strălucirea

                           Câte poveşti de dragoste ascunde...                         

 

                           Şi tot prin versul tău am învăţat iubirea,

                           “Glossa”, mi-a fost povaţă pentru drum,

                           Cu ea prin viaţă mi-am croit menirea

                           Şi multe desluşesc prin ea şi-acum!                                                   

                          

                           Tu ţi-ai iubit strămoşii, istoria si ţara,

                           Dorindu-i ca să să aibă un mare viitor,

                           Ţăranii-ţi cântă “Doina” primăvara,

                           Intrând cu plugu-n reavănul ogor.

 

                           Ţi-aducem astăzi flori de tei si nufăr,

                           Toţi care cred în geniu-ţi pământean;

                           Bădiţă, vei rămâne pururea “ Luceafăr”

                           Pe glia şi în sufletul acestui neam!

                          

 

 

 

 

Citeste mai mult…

Crăciun

E seara de Crăciun şi valea

În alb e toată, scânteind

Şi îngerii în zbor, plutind,

Sosesc să lumineze calea.

 

Căci s-a născut Mântuitorul!

Colinzi se-nalţă de sub brazi,

Pământ şi cer răsună azi

Şi vesel e colindătorul,

 

Vestind şi altora minunea

Din şes şi până-n munte sus

Că fiului Domnului - Iisus,

Împărăţeşte, toată lumea!

 

Colind cu drag, românii mei

Şi simt cu voi că-i sărbătoare,

Colinda din străbuni nu moare

Nici sfântul nostru, obicei!

 

 

 

 

 

Citeste mai mult…

Clar de rouă

Bună dimineaţa rouă,

lacrimă de cer!

Clarul tău

s-a furişat în ochii iubitei,

purtând în el

răcoarea florilor din câmp...

Privesc prin el

adâncul verdelui ascuns

în irişii ce-i inundă

privirea primăvăratică

şi gura mea şovăie

să-i atingă umărul,

cu buzele pe care

încă mai doarme

păcatul ispitei - răpus

de  viscolirile nopţii,

ce tocmai... s-a dus.

 

Citeste mai mult…

Amiază...

  

Muşcă sălbatic,

Soarele din sânul tău.

Ai adormit

Lângă  malul râului,

Iar umbra salciei,

A fugit peste apă

Să răcorească

Amiaza zilei,

Uitată în frunzele ei.

Trezeşte-te frumoaso!

Sărutul meu

Îţi va fi umbră,

Până se va îndura

Noaptea

Să-ţi dăruiască

Un veşmânt din rouă

Şi coroniţă,

Din luna nouă…

 

 

 

 

 

Citeste mai mult…

Noapte de Sânziene

 

      

 

 

  Copilă, noaptea asta-i plină de mister

  Căci poarta cerurilor se deschide,

  In timp ce poarta iadului se închide

  Şi toate relele pentru o vreme, pier.

 

  Spre miezul nopţii mândre Sânziene,

  S-or strânge în poiana din pădure,

  Rugându-se ca Domnul să se-ndure

  Şi roua s-o aştearnă pe poiene.

 

  Vor dănţui pe ritmuri de descântec,

  Invocand puteri din alte lumi

  Şi pe trup şi-or împleti cununi,

  Prinse-n brâu de stele, peste pântec.

 

   Şi cu roua-n ierburi descântată,

   Vor stropi sub stele, verdele din lan

   Ca să crească spicul grâului, prin an

   Şi să fie pâinea binecuvântată…

   Vor trimte-n visul fetelor,alesul  

   Celor măritate, rod pentru copii

   Şi din noaptea asta- trebuie să ştii,

   Florilor de leac le-a început, culesul…    

  

   Hai să prindem crini la cercevea

   Şi pe geamul ce-l dinspre zăvoi,

   Sânziene să se-abată şi la noi,

   Că e vremea să-ţi ursească - fata mea!

 

 

 

 

Citeste mai mult…

OMACIU BĂDIŢEI MIHAI

 

                           Citesc si azi bădiţă versurile tale,  

                           Limpezi si clare ca unda de izvor;

                           Găsesc în ele pacea unei catedrale

                           Şi pururea de tine-mi este dor! 

                      

                           M-ai învăţat cum să ascult pădurea

                           Şi lacul înstelat ce tremură  în unde,

                           “Crăiasa“ nopţii, în toată strălucirea,

                           Câte poveşti de dragoste ascunde...                       

 

                           Şi tot prin versul tău am învăţat iubirea,

                           “Glossa” mi-a fost povaţă pentru drum

                           Cu ea prin viaţă mi-am croit menirea

                           Şi multe desluşesc prin ea şi-acum.                                                   

                          

                           Tu ţi-ai iubit strămoşii, istoria si ţara

                           Dorindu-i ca să să aibă un mare viitor,

                           Ţăranii de pe câmpuri îţi cântă “Doina” vara

                           Când intră plugu-n reavănul ogor.

 

                           Ţi-aducem astăzi flori de tei si nufăr,

                           Toţi care cred în geniu-ţi pământean;

                           Bădiţă, vei rămâne pururea “ Luceafăr”

                           Pe glia şi în sufletul acestui neam!         

 

 

 

 

Citeste mai mult…

În clipe de cumpănă...

                       Doamne, 

                       In clipe de cumpănă,                                                                                    

                       dă-mi un înger

                       de linişte lângă mine,

                       să nu mă lase

                       să-mi rănesc sufletul

                       şi nici iubirea!

                       Căci şi marea

                       se linişteşte

                       cât ar fi de-nvolburată,

                       dacă îngerul tău

                       îi cuprinde marginile,

                       risipindu-i grijile

                       mai mari decât ale mele,

                       dar nu atât de adânci,

                       precum infinitul meu!…

                      

Citeste mai mult…

Piticul

             

                     Aseară,

                    a venit la geam un pitic

                    şi m-a întrebat

                    de nepotul cel mic.

 

                    Eu i-am spus

                    că doarme cuminte,

                    ca să-i poată creşte un dinte.

 

                    Ooo! S-a mirat piticul;

                    Pentru aşa veste bună,

                    plec chiar acum,

                    să mă rog de lună,

 

                    Să-i trimită de-ndată,

                    un dinte frumos,

                    Să pape mâncarea, toată,

                    Vesel şi sănătos!

 

                            

 

                                                          

Citeste mai mult…

Cântec de leagăn

 Ban de aur,

 luna plină

 şi-n gradină,

 cântă-un graur

 lângă cină,

 tuciuriu

 precum un maur...

 

 Noapte bună,

 visuri line,

 stau alăturea

 de tine

 îngeraşi, păzindu-ţi somnul,

 Peste tot

 şi peste toate,

 priveghează, Domnul!

             

 

 

 

 

  

       

 

  

  

 

Citeste mai mult…

SĂRUT

           

Incet, încet, braţul tău

mă cuprinde uşor tremurând,

în timp ce îţi înlănţuiesc mijlocul

şi mă cufund în catifelarea palmei,

ce-mi răcoreşte tâmpla;

 

Privirea-mi alunecă

în adâncul ochilor tăi,

rătăcindu-mă în fiorul

cald şi uşor ca o briză al buzelor

din care sorb adânc lumina clipei…

Ne îmbrăţişăm plutind,

un singur trup, o singură inimă,

într-un spaţiu atemporal 

şi ramul unui fulger albastru,

ne cutremură sufletele.

 

Ce clipă măreaţă,

de răstignire a sufletului,

pe crucea altui suflet,

precum o rugăciune - fără cuvinte...

 

 

Citeste mai mult…

Dimineaţă de vară

M-am descălţat

Şi am păşit prin rouă;

Mi-a sărutat dimineaţa gleznele,

Greierii începuseră o partitură nouă,

Acompaniaţi de graurii

Ce se jucau legănând crengile.

 

Era răcoare în iarbă

Şi trifoiul dăduse în roşu-liliachiu;

Cosaşii săreau - să se afle în treabă,

Pe fire de iarbă crude, crescute târziu.

Paşii mei purtaţi fără  grabă,

Se pierdeau prin fâneaţă

Precum urmele-n nisipul pustiu.

 

M-am revăzut copil - pentru o clipă;

Ce fericit eram, în alte vremi...

Toate s-au dus - un fâlfâit de-aripă,

Mai am doar bucuria că mă chemi

Îndrăgostită, cum ai fost odată

Să-ngenunchem pe un sărut târziu,

În roua grea şi binecuvântată !...

 

                                                                   

                               

 

Citeste mai mult…

Romanţă cu îngeri

 

Ce mai faci, îngerul meu?

Greu îţi este, mie greu,

Două suflete pustii

Când scriu eu,

Când tu, îmi scrii...

Şi-nţelegem dintr-un vers

Cum trăim al lumii mers,

Cu iubirea ne-mplinită,

Printre file, răstignită...

 

Iubire, anotimp trecut,

Lacrimă pe ochi durut,

Eu, o toamnă - tu, o vară,

Mai pot flori ca să răsară?

Hai să lepădăm, învinse,

Patimile noastre ninse;

Aşteptând o viaţă nouă,

Spre-a ne cununa pe rouă

Lângă-o margine de mare,

Miri şi soţi între altare

Ocrotiţi de Dumnezeu,

Înger tu şi înger eu...

 

 

 

Citeste mai mult…

Cântec amar...

     

                    

  Iubita mea, mai vând un pas

  Spre trista noastră înstrăinare,

  Hai, cumpără ce-a mai rămas!

  Eu şi acum în ultim ceas,

  Sunt veşnicul fără parale.

 

  Ţi-oi vinde dorurile mele,

  De care nu mai ştii demult

  Şi patul puştii cu vergele.

  Pe ţeavă, ţi-am luat mărgele-

  Căci le-ai dorit atât de mult!

 

  Când vom desface cununia,

  Bolnavei noastre vieţi, pierdute

  Voi smulge toamnei nebunia,

  Din frunza ce-a umplut câmpia,

  În locul meu,de va putea, să uite…

 

                      

 

                  

 

 

 

 

 

Citeste mai mult…

SUFLETUL PASĂRE...

  

     In trup,

     simt cum sufletul

     vrea să se prefacă

     pasăre...

     Dornic să crească,

     ciuguleşte

     din rana

     sfâşiată, fierbinte,    

     Inima îl adapă

     cu toate

     dorinţele mele,

     neîmplinite.

     O, trupul meu,

     nu te jeli

     de tot ce te doare!

     Veni-va şi clipa

     din urmă,

     când puiul, crescut,

     o să zboare...

Citeste mai mult…

Cântecul tău...

 

Vin norii alergând

ca nişte herghelii de cai,

prăvălindu-se din înalt

în deşisul pădurii fulgerate

de rostogolirea cerului,

învăluindu-mă ,

într-o lumină curată, lăptoasă,

aidoma celei pe care

o văd pruncii, aşteptaţi

de lacrima fericită a mamei;

 

Nu mai ştiu unde sunt

Nici unde e locul

în care te lăsase-m înaintea rătăcirii,

dar aud cântecul tău

blând şi cald ca o rugăciune,

semănând cu cel care

îmi chemi seara somnul,

îngenunchiată peste

povestea de dragoste

ce se stinge ,

pierind în întunericul nopţii.

 

Şi stiu, că ne vom regăsi...

 

 

 

 

 

Citeste mai mult…

GÂND

           

Gând de drag către tine,

Somn nedormit pentru doi

Şi uite nici ploaia nu ţine,

Nici primăvara, cu noi...

 

Nu va putea depărtarea,

Să mă-nfrângă ca să te uit

Eu sunt nisipul, tu marea

Şi numai de tine ascult.

 

Glasul tău izvor murmurat,

Cântec de leagăn cuminte,

Dar de somn pe-nserat

Celui mic, la sânul fierbinte.

 

Ce gânduri trimit în neant,

Pe vântul bătând spre apus,

Ascultă-l deşi e restant

Cu multe, din ce-ar fi de spus...

 

Trimite-mi răspuns dacă poţi,

Femeie cu părul bălai,

Dorul mi-e veghe la porţi,

Şi arde-n cireşii, de mai...

 

 

 

 

Citeste mai mult…

Amintiri

 

      Am deschis

      vechiul cufăr din pod,

      în care îmi închisese-m

      demult, jucăriile...

      Miroase a colinde

      şi a cozonac

      pus de mama pe masă;

      Câţiva soldaţi de plumb

      ce nu mai au arme,

      dorm între filele

      carnetului de note,

      purtând semnăturile tatei...

      Gânditor, trec dintr-o mână,

      în alta, jucăriile,

      făcândnd un fel de inventar al amintirilor;

      Privesc trist cufărul gol,

      înţelegând că cineva,

      mi-a furat... copilaria!

     

Citeste mai mult…

TIMPUL

               

              (ironie amară)

Imprumută-mi, te rog, ceva timp!
Secunda-i atât de subţire,
N-am vreme nici să te văd,
Nici să plec,
Decum să ne dăm întâlnire...

Imprumută-mi minutul în care,
Aş putea să te uit - dar nu pot;
Nu-i timpul uitării,
Nici ce-l al plecării
Doar lipsă de timp, e în tot !

Te-aş putea fura într-o noapte,
Dar nu-i timp, nici fân pentru cai
Iarba a uscat-o pâmântul,
Secunda o fură cuvântul
Şi ce ai pierdut - nu mai ai!

Imprumută-mi o zi - de la tine
În care să-mi fac inventarul tăcut,
Nu mai e vreme pentru ceea ce vine,
Nici pentru alt început;
Voi scrie vizibil pe ultima uşă:
SUNT LIBER!
(Timpul meu pe pământ - a trecut... )

 

Citeste mai mult…
-->