Copilă, noaptea asta-i plină de mister
Căci poarta cerurilor se deschide,
In timp ce poarta iadului se închide
Şi toate relele pentru o vreme, pier.
Spre miezul nopţii mândre Sânziene,
S-or strânge în poiana din pădure,
Rugându-se ca Domnul să se-ndure
Şi roua s-o aştearnă pe poiene.
Vor dănţui pe ritmuri de descântec,
Invocand puteri din alte lumi
Şi pe trup şi-or împleti cununi,
Prinse-n brâu de stele, peste pântec.
Şi cu roua-n ierburi descântată,
Vor stropi sub stele, verdele din lan
Ca să crească spicul grâului, prin an
Şi să fie pâinea binecuvântată…
Vor trimte-n visul fetelor,alesul
Celor măritate, rod pentru copii
Şi din noaptea asta- trebuie să ştii,
Florilor de leac le-a început, culesul…
Hai să prindem crini la cercevea
Şi pe geamul ce-l dinspre zăvoi,
Sânziene să se-abată şi la noi,
Că e vremea să-ţi ursească - fata mea!