PANDEMIE-NMIRESMATĂ

Printre crengi de salcâm se zbate vântul,
S-a îmbătat cu miresmele-i suave,
Florile parfumate primenesc pământul,
Iar pe-un ram o mierlă se-ntrece-n octave.

Vântu-și sfărâmă foșnirea printre crengi,
Ghirlandele anină ca-n zi de sărbătoare,
Un spectacol ce nu poți să-l respingi,
Dar pericolul de contaminare ,, e în floare".

Spaima molipsește și veșmintele vremii,
Pandemia-i chiriașa unui secol dezolant,
Miresmele suave pansează gândurile lumii,
Iar noua primăvară ține loc de adjuvant.

Pe pragul primăverii înfloresc salcâmii,
Ritmul anotimpului se modifică în călimară
Și chiar dacă, uneori, mai sunt pandemii,
De sub peniță încolțește, mereu, o primăvară.

20 Aprilie 2020

AGAFIA DRĂGAN- Spinul din creier

După o lungă perioadă de absență, cu mare durere, vin și vă dau o veste tristă. Agafia Drăgan ( Eugenia-Jana Drăgan) după o necruțătoare boală și o lungă suferință, ne-a părăsit. Din păcate, cu ,, Spinul din creier'' nu s-a mai putut face absolut nimic. Acolo, Sus în Cer, Agafia se va alătura și va recita ,, Doina vântului de seară'' în Cenaclul Îngerilor. Am cunoscut-o personal și ne-am întâlnit în două rânduri, ultima dată acum trei ani, când am petrecut două zile împreună. Țineam legătura cu ea , destul de rar, mai mult prin mesaje. La un moment dat am observat că nu mai răspunde, iar la 1mai 2020, după șase luni, am îndrăznit s-o sun. De la celălalt capăt, cineva mi-a dat vestea tristă despre boala necruțătoare. Dumnezeu s-o ierte și s-o așeze în rândul celor drepți.

LUMINA SOLEMNĂ

Străbătând mereu labirintul
necunoașterii, din noi,
căutând menirea, esența,
lumina care aprinde eternul,
uneori, rătăcim, ne pierdem
pe ritmul dorințelor.

Alteori, pe cadența trupului,
într-un real indiferent,
ne dezmierdăm prin
imposibile povești de iubire,
o prelungire nefirească a unor
vremelnice speranțe fără hărți.

Precum gândurile împenate,
în fiecare zi zburăm cu timpul,
plutim ca frunzele-ntomnate,
ne dezgolim ca și copacii,
ne risipim prin dimensiuni astrale,
până la contopire cu lumina solemnă.

27 Septembrie 2019 - MIT

CUVINTELE TĂCERII

Într-o lume contaminată de minciună,
de cele mai multe ori tăcerea nu reușește
să treacă vama, pe motiv că pașaportul
i-a expirat... ignorată, neînțeleasă,
mâna-n mâna cu speranța colindă fâșia
gândurilor rănite care refuză să fie oropsite
și-mprejmuite cu sârmă-nghimpată.
Doar înțelegerea, deschiderea nedeghizată
sunt antidotul pentru a suplini o comă socială.

Dar pentru tăcerea care urlă, nu există
vacanță, unitate de măsură și nu mereu
înțelesul tăcerii celorlalți poate fi dezbrăcat,
iar atunci când propriile tăceri ne asurzesc,
în sertarele minții gândurile se aprind,
tăcerile inflamate își primesc drepturile,
cuvintele se rostuiesc și răspunsurile înfloresc.
Când pe tipsia timpului găsim adevăru-njunghiat,
nu întotdeauna, misterele sunt binefăcătoare.

4 Octombrie 2019 - MIT

CAUTERIZARE

Soarele mi-a zâmbit, din nou, din ferestră
semn că, ziua se anunță una aleasă;
ca un tabiet, trag de perdeaua dimineții,
las razele să cauterizeze mucegaiul
ce-a cuprins multele întrebări încărunțite.
De niciunde, o umbră flămândă se întoarce,
ca un ecou, și fără să stea, fără să plece 
își plimbă silueta peste întrebările umezite 
de ploile vieții, mângâie tăcerile pătrunse
de sporii neputinței... colonii de ciuperci.
Pentru sănătatea cuvintelor, rodnice de iubire,
lumina penetrează filamentele parazite,
cauterizează mucegaiul, tăcerile respiră,
iar din întrebările oropsite îmbobocesc,
ca răspunsuri, flori de versuri presărate 
pe drumul fără de întoarcere, cândva prezis.

10 August 2019 - MIT

DORURI PROHIBITE

Pe frânghii de lumină 
Luna pendulează frenetic,
își vântură razele
peste întunericul sălbatic;
cenușa gândurilor arse 
coboară, prin porii tristeții,
până în colțul genelor
sufocându-mi privirea.

Zarea se preschimbă-n 
negru deșert, peste care
Luna-și scutură franjurii aurii, 
sfâșiind doliul ce-a cuprins
umerii unui gând, eliberând
umbra cuvintelor nespuse
și la tiparul nopții se pârjolesc,
ca poeme, doruri prohibite!

12 Martie 2019 - MIT

LUNĂ PLINĂ ÎN PRIER

Luna s-a-mplinit, din nou, în Prier,
Universul ne-a oferit un alt cadou,
Semnul Balanței și l-a prins colier,
Iar bolta a devenit ring de tangou.

Luna și-a despletit trena din raze
Și condurii i-a luat dintr-o poveste,
Stelele s-au întrecut prin aplauze,
Iar noaptea s-a depănat fără veste.

Până când zorii s-au dezmeticit,
Luna s-a înfoiat pe bolta-nstelată,
Crinolina-i din raze s-a împleticit
Și pe pași târșâiți s-a stins îndată.

Luna Plină s-a ridicat iarăși pe cer,
Sub semnul Balanței, a două oară,
Un fenomen astral, mister și reper
Ce echilibrează balanța interioară.

19 Aprilie 2019 - MIT

MUGURI DE TĂCERE

Nopțile mă întâmpină,
demult, cu brațele-nghețate
și prin bezna cenușie,
scâncesc clipele orfane, 
se târăsc alene, orbecăiesc 
înfășurate-n fâșii de suflet,
către încheietura mâinii
cuprinsă de grafospasm.
Dinspre foișorul unui anotimp
răzbat acorduri de Vivaldi, 
inundă câmpia minții... doar
umbra gândurilor, zâmbitoare,
mă sărută, mă mai răsfață, 
ca o ploaie de vară, până când
din panglici de curcubeie, 
dimineața își împletește cosiță,
iar din sufletul-poveste plesnesc, 
ca versuri, muguri de tăcere.

10 Martie 2019 - MIT

FLORI DIN NECUVINTE

Cu flori din necuvinte
Ai parfumat neuitarea,
Fără să știi, dinainte,
Cât doare exaltarea.

La umbra necuvintelor
Ți-ai găsit alinarea,
Chiar dacă dorințelor
Le-ai aprins lumânarea.

Amintirea a tot declinat, 
Necuvintele prin poezie
Și m-am trezit inopinat,
C-am devenit legendă vie.

Din rădăcina unui gând
Îți cresc mereu, necuvinte,
Lăstarii suavi neajungând
S-acopere aducerile-aminte.

21 Martie 2019 - MIT

Obsesivă caligrafiere prin deșertul depărtării,
Nisipul, încă, se scurge-n clepsidra trupului
Captivă-ntre dunele viselor și tăcerea aurie
Ursită s-ajungă răstignită pe roata timpului
Ruginit prin anotimpurile vitregite de razele

Amurgurile-s rănite de zădărnicia așteptării,
Pașii minții rătăcesc pe drum osândit dorință,
Obositor urcuș când tăcerea merge-n baston
Lustruit cu postavul neputinței prins în buzele
Lacome ale nopților oblojite de lira lui Apollon;
Osana adusă iubirii, ridicată la rang de Artă,

Nobilă lumină, podoabă pe umerii destinului.

*

26 Ianuarie 2018 - MIT 

*

( Poezia a fost scrisă pentru Concursul Apollon )