Gioachino Rossini devine compozitorul anului bisect 2012, la 220 de ani de la nasterea sa
Miercuri, 29 februarie 2012 00:34 |
2012 este un an bisect, iar 29 februarie are o periodicitate de patru ani. Intr-o asemenea zi este si cea de azi, memorabilă pentru muzica de operă internatională. Pe 29 februarie se implinesc 220 de ani de la nasterea lui Gioachino Rossini, motiv pentru motorul de căutare Google sa-i dedice un nou doodle generic.
Rossini a fost un compozitor italian a cărui faimă a fost imensa inca de cand se afla in viată, fiind considerat o adevărata vedetă europeană a muzicii, un soi de star rock al acelor vremuri, în care era un autor deosebit de indrăgit. Rossini a inspirat o veritabilă scoală italiană in operă si a lăsat după el multe cântece nepieritoare. Multi au fost cei care au dorit sa compună in stilul rossinian. Gioachino compune cu o deosebită usurintă compune cu o extremă ușurință lucrări dintre cele mai diverse.
Astfel, într-un interval de circa 17 ani, el va oferi publicului 40 de opere, din care aproape jumătate s-au menținut în repertoriu. Aceeași uvertură va servi la „Aureliano in Palmira” (1813), apoi la „Elisabeta, regina Angliei” (1815), înainte de a ajunge la celebritatea universala cu „Il Barbiere di Siviglia” (Bărbierul din Sevilla), în 1816. Mai mult, poate crea uimire ascultarea a doua personaje atât de diferite ca regina Elisabeta si tânara Rosina exprimând, una, bucuria triumfătoare, alta, răutatea sa amoroasă, în aceeași cavatină („Una voce poco fa”, din Bărbierul din Sevilla). De fapt, este fapt recunoscut ca descrierea caracterelor nu este punctul forte al talentului lui Rossini.
Gioacchino Rossini a fost unul dintre cei mai aclamați și mai populari compozitori, bucurându-se de o faimă rar întâlnită, în timpul vieții sale. Aceasta se datorează frumuseții melodiilor, strălucitoarelor și optimistelor arii, pline de vervă și ironie, care se află din abundență în creația sa. Întrucât tatăl său cânta mereu în fanfara municipală, micul Gioacchino a fost antrenat de la o vârsta fragedă în aceasta.
Cât despre mama sa, el însuși spunea mai târziu că nu cunoștea notele, ci se conducea numai după ureche. Întrucât parinții lui erau mereu plecați în turnee de provincie, el a fost lăsat în grija unei bunici și dat în ucenicie la un potcovar. În plus, doi canonici, frații Malerbi i-au dat primele lecții de cânt și de bucătărie. Însă, ceea ce este mult mai importat, în biblioteca acestora, la care copilul are acces neîngrădit, se găseau mai multe partituri de Haydn și de Mozart, de care el a profitat.
Fie drame lirice, fie opere comice, lucrările sunt antrenate de același elan care se găsește în accelerarea ritmică și în celebrele crescendo-uri, atât de tipice. Totul și toată lumea pare întotdeauna că aleargă în aceste lucrări, compuse în pripă, cam neglijent. Spectatorul nu are timp să se plictisească, ariile sunt vii si pasajele de umplutură respiră veselie si tinerețe. Oricum ar fi natura libretului, lucrările lui Rossini emană bucuria de a trăi.
Iată o descriere a lui Rossini pastrata de la fraţii Escudier, editori parizieni
“Avea 31 de ani şi era la apogeu... Privirea sa subtilă şi penetrantă ţintuia pe oricine se afla în faţa sa. Zâmbetu-i era binevoitor şi caustic în acelaşi timp. Nasul acvilin, sprâncenele proeminente dezvăluite parcă mai mult de un început de calviţie, favoriţii negri şi ascuţiţi ce-i încadrau ovalul regulat al feţei, toate formau un fel de frumuseţe virilă şi fascinantă. Avea mâini minunat conturate pe care le oferea privirilor cu cochetărie. Se îmbrăca simplu, mai mult cum se cuvine decât elegant, iar de sub haine transpărea provincialul abia sosit în Capitală".
La 13 noiembrie 1868, Gioacchino Rossini se stinge din viata în vila sa de la Passy înconjurat de admiraţia prietenilor şi venerat de publicul de pretutindeni. La înmormântarea sa a participat toata protipendada Parisului, precum şi artişti, cântăreţi, compozitori, pictori şi poeţi.
La înmormântare a fost intonat Marşul Funebru de Beethoven, dar până şi în ultima clipă, Maestrul a avut parte de ceva... original. Celebra şi sumbra lucrare a fost interpretată de o formaţie de instrumente nemaivăzaute şi nemaiauzite până atunci, al cărui inventator se număra printre prietenii familiei şi care dirija respectivul ansamblu. Numele sau era Adolphe Sax. Astfel, Rossini a fost condus la groapă de o formaţie de... saxofoane!
Comentariihttps://www.youtube.com/watch?v=OloXRhesab0&feature=player_embedded#!
-->
Comentarii
Gioacchino Antonio Rossini compozitorul italian cu o faima rar intalnita!
Gioacchino Rossini a fost unul dintre cei mai aclamați și mai populari compozitori italieni, bucurându-se de o faimă rar întâlnită, în timpul vieții sale. Gioachino Rossini – de fapt Giovacchino Antonio Rossini s-a nascut la 29 februarie 1792, Pesaro, Italia. Compozitorul moare in data 13 noiembrie 1868 la Paris.
Compozitorul italian Gioacchino Rossini
Aceasta se datorează frumuseții melodiilor, strălucitoarelor și optimistelor arii, pline de vervă și ironie, care se află din abundență în creația sa. Întrucât tatăl său cânta mereu în fanfara municipală, micul Gioacchino a fost antrenat de la o vârsta fragedă în aceasta. Cât despre mama sa, el însuși spunea mai târziu că nu cunoștea notele, ci se conducea numai după ureche. Întrucât parinții lui erau mereu plecați în turnee de provincie, el a fost lăsat în grija unei bunici și dat în ucenicie la un potcovar. În plus, doi canonici, frații Malerbi i-au dat primele lecții de cânt și de bucătărie.
După ce familia sa s-a mută la Bologna, Gioacchino Rossini a început să studieze serios și sistematic muzica. Primele sale încercări în compoziție sunt lucrări religioase și muzică de cameră. O primă operă, „Demetrio e Polutio”, începută acum, va fi terminată abia în 1812. Nu și-a încheiat studiul contrapunctului și al fugii, deoarece a primit o comandă de la „Teatro San Mosè” din Veneția.
Cititi mai mult: http://www.enational.ro/online-cocktail/gioacchino-antonio-rossini-...
enational.ro