08. (madrigal)
~ Frunza de argint ~
primele semne ale toamneit
Alergie la melancolie (8)
despre voioșia ta molipsitoare
Toată lumea plânge după vară,
Numai tu dansezi prin ploaia rece,
Voioșia ta e o vioară,
Ce tristețea toamnei o petrece.
N-ai timp de nostalgii sterile,
Uiți de frunze care cad pe alei,
Îmi transformi în primăveri zile,
Doar prin simplul fapt că poți și vrei.
Frunza de argint îți este scut,
Contra celor ce se plâng mereu,
Cu un chicot moale, nevăzut,
Faci să pară ușor tot ce-i greu.
---
Dedicaţie: Pentru tine, cea care transformi prima suflare a toamnei într-un dans al bucuriei. Tu, care porți în priviri căldura verii și în zâmbet prospețimea dimineților de septembrie. Această culegere este un tribut adus frumuseții tale unice, un joc în care argintul frunzelor devine fundalul perfect pentru lumina pe care o emani. Îți dăruiesc aceste versuri ca pe un zâmbet cald într-o zi răcoroasă. Te iubesc în fiecare anotimp!
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii