Arată-mi locul unde să te găsesc...- Irina Lucia Mihalca
Sub un cer incert, ascult cum
cântă tăcerea - “ încă o zi a mai trecut fără tine ”
Cu voce slabă mă chemi,
Desprins uşor din adâncuri în noi e cuvântul,
În zborul lui spre inimile noastre,
printre oglinzile mişcătoare - un labirint
spre capătul speranţei - stau mărturii
inscripţii pe pietre, papirusuri şi ceruri,
Arată-mi locul unde să te găsesc...
Stau
cu privirea înspre tine, în soare te caut.
Clepsidra
îmi cântă cadenţa nisipului,
Între două respiraţii
ascult cum creşte secunda,
privesc cum îşi închide pleoapa,
număr cu fiecare val
clipele ce se-ntorc la ţărm,
Un gest de uimire las în fiecare scoică -
un fir prelungit în undele noastre,
O stea s-a născut în fiecare copil,
o taină a adormit în fiecare ceas!
Arată-mi locul unde să te găsesc...
În larg
a pornit corabia noastră,
Pătrunde în abisuri precum
pescăruşul care străpunge timpul,
Seamănă vise,
Deschide cărări de lumină,
Culege azurul
cu vântul prielnic ce suflă
prin clopoţei şi-ntinsele pânze albe,
Cu echipajul spre nemurire
pluteşte liniştită peste valuri,
Arată-mi locul unde să te găsesc...
Tu care ţii în mâini oglinda
- un întreg univers - eşti vântul şi marea,
corabia, căpitanul şi echipajul.
Ecoul numelui tău
trece legănat de marginea timpului -
Preludiu şi aşteptarea
ce urcă şi coboară pe scara cerului,
Arată-mi locul unde să te găsesc...
Montre-moi la place où je puisse te trouver ...- Irina Lucia Mihalca
Traducerea : Carmen Catană
Sous le ciel incertain, j'écoute
le silence chanter - «encore un jour s'est écoulé sans toi"
Tu m’ appelles avec une voix faible ,
Détaché légerement du plus profond de nous, c'est le mot,
Dans son vol vers nos cœurs il y a un labyrinthe
parmi les miroirs mouvants
vers la fin de l'espoir – il y des témoignages,
des inscriptions sur les pierres, des papyrus et des cires,
Montre-moi la place où je puisse te trouver...
Je reste
le regard vers toi, je te cherche dans le soleil.
Le sablier
me chante la cadence du sable
Entre deux souffles
j’écoute augmenter l’instant
je regarde fermer ses paupières,
je compte à chaque vague
les instants qui reviennent au bord,
Un geste d'étonnement que je laisse dans chaque coquille -
Un fil étendu dans nos ondes,
Une étoile est née dans chaque enfant,
un mystère s’est endormi dans chaque heure!
Montre-moi la place où je puisse te trouver...
Notre bateau s’est élancé au large de la mer
Il pénètre dans les abîmes comme les
albatros qui percent le temps,
Il sème des rêves,
Il ouvre des chemins de lumière,
Il cueille l 'azur
avec le vent favorable qui souffle
Il flotte tranquillement sur les vagues ,
parmi les cloches et les blanches toiles étendues,
Avec l'équipage, vers l'immortalité,
Montre-moi la place où je puisse te trouver ...
Toi qui tiens le miroir dans la main
- Un univers entier – tu es le vent et la mer,
le navire, le capitaine et l'équipage.
L’écho de ton nom
passe bercé par la bordure du temps -
Prélude et attente
qui monte et descende sur l'échelle du ciel,
Montre-moi la place où je puisse te trouver ...
Comentarii
Ma bucur daca acest poem v-a placut...multumesc, Victoria.
Cu pretuire, Irina
am lcturat cu placere.. felicitari tuturor!