17. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
Secţiunea „Simetrii diurne”
arşiţa grădinii (cybersonet CCXLVII)
în miezul zilei soarele-i o spadă
ce taie crengi și frunza o oprește
iar verdele cu umbra lui pășește
pe marmura grădinii ce nu cade
își plâng cu rouă floarile din pajişte
trandafirii sub paloarea lor smeadă
se-nchid-n cercuri albe fără pradă
și apa în fântână se chirceşte
păianjenii din crâng se-nchină-n soare
iar timpul arde-n clipe de tăcere
ce par sculptate-n aur de pe ziduri
e totul nemișcat e doar o chemare
se-aud în frunze ca o mângâiere
și-n floarea soarelui veșnice riduri
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii