Scriisoare de la un Prieten

Astazi e o zi minunata! O zi buna sa ai!

“Eşti propria ta materie primă. Când cunoşti din ce eşti compus şi ştii ce vrei să obţii, atunci eşti gata să te inventezi pe tine.”Warren Bennis

“Nu am fost învăţaţi să înţelegem ce se întâmplă în interiorul nostru.” Thomas d’Ansembourg


În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …
…că nu contează dacă nu ai semnal la telefonul mobil sau conexiune Wi-Fi acolo unde eşti. Tu eşti mereu conectat la Sursă.
Nu glumesc cu asta. Sunt foarte serios. Oriunde ai fi, oriunde ai merge eşti conectat la Înţelepciunea Divină, Inteligenţa Divină şi Dragostea Divină. Doar închide ochii. Respiră. Opreşte-te din ceea ce faci pentru zece secunde şi găseşte Liniştea. Cunoaşte Tăcerea. Doar pentru zece secunde. Fă asta de şase ori astăzi. Un minut pe zi. Doar atât înseamnă. Un minut împărţit în şase părţi.  Dă-i drumul. Fă-o acum.
Cu dragoste, prietenul tău...



                                  Dragă Prietene

       Multumesc pentru sfat! Ştiu că sunt propria mea materie primă, dar solubilă dacă nu rămân mereu conectată la Sursă, şi ştiu că trebuie să gravitez sub acest semn al Puterii Divine, prin armonia Dragostei şi a Inţelepciunei Divine, dar nu pot pune în balanţă Tăcerea...
       Şi mai ştiu şi că “Tăcerea e ca mierea”... Liniştea este un semn Divin al ascultarii, unde şi Iov acceptă până şi grămada de gunoi ca să arate “plinirea dreptăţii, dar timpul ne grăbeşte la o trezire a vremii de pe urmă... Prezentul aduce atingeri foarte grave, psihico-moral-religioase, iar tăcerea mea, ar păgubi sufleteşte pe mulţi dintre Fraţii mei pământeni!
       Viitorul ne aduce grave persecuţii care mă determină să nu tac nici cel puţin în minutul pe care mă sfătuieşti cu atâta dragoste, să-l împart în zece secunde de şase ori pe zi.
        Şi eu simt uneori foamea de repaus... şi Cerul a rămas în repaus ca liniştea din-naintea furtunii cu privire la “Venirea lui Iisus”, dar s-ar putea acestă Tăcere a Cerului să fie acum, amăgire religioasă... un raport de restructurare a prăpastiei între generaţia noastră şi a Părinţilor noştri:


“Erau flămânzi şi însetaţi; sufletul lor într-înşii se sfârşea;
Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei
Şi i-a povăţuit pe cale dreaptă, ca să meargă spre cetatea de locuit.
Şedeau în întuneric şi în umbra morţii; erau ferecaţi de sărăcie şi de fier,
Pentru că au amărât cuvintele Domnului şi sfatul Celui Preaînalt au întărâtat.
El a umilit întru osteneli inima lor; slăbit-au şi nu era cine să le ajute;
Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei.
Şi i-a scos pe ei din întuneric şi din umbra morţii şi legăturile lor le-a rupt.  
Că a săturat suflet însetat şi suflet flămând a umplut de bunătăţi.
Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor!” (Ps.- 106).

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->