20. (cybersonet)
~ femeia-crizantemă ~
„Oricine poate iubi în miezul verii, când carnea este ieftină și caldă. Eu am ales să înfloresc în frig, transformând fiecare atingere într-o execuție blândă.”
blestemul crizantemei (cybersonet MLII)
mă arde focul tău din vârful petalei
femeie-crizantemă chin divin
m-am rătăcit pe sfintele tale alei
să beau din cupa-ți plină de venin.
tu nu cunoști a timpului strânsoare
înfrunți și gheața cu un piept deschis
iar eu mă sting ca o lumânare
pierdut în labirintul din vis.
o lasă-mă să-ți cad la picioare sură
când bruma grea pe trupul tău se pune
să fim o singură și mare floare pură
ce peste lumi și ierni se va impune
o flacără din toamnă romantică
o taină pe care n-o pot spune adică
---
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii