21. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
elogiul mișcării - sonetele dansului
(dans spaniol – bolero – paradoxism/neomodernism)
bolero (cybersonet CCCLXXIII)
te miști și lumea iar se naște-n tine
din pieptul tău se-aude-un foc tăcut
un ritm ce arde fără să se-aline
o febră care-și cere absolut
repeți același gest dar tot mai bine
iar carnea ta devine melodie
iubirea ta un drum fără ruine
flamă-n cercuri de magie
se rupe aerul și lumea-i roşie
când trupul tău respiră-n ascendență
boleroul e foc de rouă și vâlvă purpurie
iubire-n dublu sens: durere ardere prezență
te pierzi în mine și te regăsești
arzând mereu dar nu te topeşti
abab bcbc cdcd ee
* Dansul spaniol va deveni simbolul repetitivității și al intensității crescânde — o tensiune între logică și emoție, între ordine și haos. Bolero-ul devine un dans al pasiunii care se autodevorează — o flacără ce se înalță prin propria repetiție până la epuizare. În spiritul Paradoxismului/Neomodernismului, se construieşte tensiunea dintre ordine și ardere, dintre control și delir, dintre iubirea măsurată și iubirea care se dizolvă. Un dans al repetiției devenite extaz. Fiecare gest reia pe cel anterior, dar cu intensitate sporită — până când pasiunea, în loc să stingă, aprinde totul. Limbajul va fi ritmic, pulsatoriu, aproape incantatoriu.
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii