Pyongyang
Coreea de Nord – imagine satelitară
Moto: „Imperiile înghit popoare, dar nu le pot digera.” (din memorie)
Capitala cunoscută de noi ca Fenian sau Phenian (în coreeană 평양 직할시, transliterat în alfabetul latin ca P’yŏngyang; voi folosi ambele nume), avea o populaţie de peste 2.600.000 locuitori. Este numit şi „oraşul sălciilor”, situat pe fluviul Taedong, aproape de Marea Galbenă. Este principalul centru comercial, industrial, administrativ şi cultural al ţării. Principalele industrii de aici sunt metalurgică, a construcţieie maşini, textilă, alimentară, ceranică, a materialelor de construcţie, a armamentelor etc.
Pyongyang – coordonate geografice
Este interesant, dar nu am vizitat nici-o întreprindere, ci doar obiective culturale şi turistice. Pyongyang este considerat cel mai vechi oraş al Coreei. Potrivit cronicilor, este trimilenar, deoarece a fost întemeiat în anul 1122 î.Hr.
Conurbația Pyogyang (cu galben)
Centrul capitalei Pyongyang (Phenian), văzut cu Google Earth Pro
În perioada 427 – 668 a fost capitala regatului Koguryo,, iar între anii 935 şi 1392, sub numele de Sodo, a devenit capitala apuseană a statului unificat Koryo (numele hotelului unde am locuit). Japonia ocupă oraşul în 1592-93, iar chinezii îl ocupă şi îl incendiază în 1627. Mulţi misionari creştini din vestul Europei au venit aici în ultima parte a secolului al XIX-lea. Japonezii l-au ţinut sub ocupaţie între 1910 şi 1945, denumindu-l Heijô, creind aici numeroase industrii. De la începutul ocupaţiei s-a transformat într-unul din principalele centre ale luptei împotriva japonezilor.
Pyongyang, văzut cu Digital Earth
În martie 1919 şi în iunie 1926 aici au avut loc mişcări de masă pentru obţinerea independenţei. Eliberat în 1945, Phenianul a devenit în 1948 capitala Coreei de Nord. În 1950 oraşul a fost ocupat de forţele ONU, în timpul războiului dintre „nord” şi „sud”. Eu începusem școala în 1948, eram mic şi la şcoală învăţasem că „imperialiştii americani au atacat Coreea de Nord”, nici vorbă de forţele ONU. De astă dată, americanii au fost cu „sudul”, iar chinezii (chiar cu trupe), ruşii (cu logistica) şi celelalte țări de „democrație populară” cu „nordul”. Noi, „democrații”, eram cu „Eu sunt Wu-wing al tău cel mic/ Mi-e foame şi mi-e frig….” (versuri scrise atunci de un poet român pe care nu mi-l mai amintesc, despre un copil nord-coreean a cărui mamă murise în urma unui bombardament al aviației americane). Dar să lăsăm politica pentru vadimista Olguța, declarată, nu cu trup, ci numai cu suflet, împotriva militarilor.
Ocupaţia japoneză în Asia în 1945
Orice s-ar spune despre conducătorii Coreei de Nord, mai ales de bunicul Kim Il-sung, trebuie remarcată politica de reconstrucţie a oraşului după distrugerile datorate bombardamentelor aviaţiei americane din 1953.
Chiar clădirea hotelului Koryo, după modelul turnurilor gemene, trebuie reamintită, unde am locuit noi, construită în numai un an, reper principal pentru centrul oraşului. Ce naiba mai construiesc ronânii „capitaliști” acum numai într-un an? A, da, știu, linia de metrou din Dru,ul Taberei!
Hotelul Koryo, construit numai într-un an
Noul hotel Riugyong sub formă de piramidă, atunci în finisare
Fusese construit recent un alt hotel, cu 105 etaje, în formă de piramidă, vizibil din orice punct al oraşului. Se poate aprecia că oraşul se dezvoltase conform unui plan unitar, devenind o capitală modernă, ecologică, așadar cu parcuri şi grădini, cu blocuri rezistente şi înalte, cu străzi largi, pe care pietonii le traversează numai prin pasaje subterane sau pe pasarele. Vă dați seama cum ar suna asta în București, de exemplu pentru cartierul Militari (unde pe 8 septembrie 2017 am făcut o oră și 20 de minute de la Stâlpeni la București – 130 km și 45 de minute de la intrarea în București până în cartierul Drumul Taberei? Bine că nu locuiesc în Pipera, că mai făceam o oră! Și pe la televiziunea română facem mișto de coreeni!
Orașul cu străzi largi, „aerisite”
Aveam să văd câteva construcţii destul de interesante. Palatul Culturii Poporului (în care s-au desfăşurat şi lucrările conferinţei) a fost construit în 1974 în stil coreean tradiţional, fiind destul de aproape de fluviul Taedong.
Locul conferinței, Palatul Culturii Poporului (People`s Palace of Culture) și alte obiective interesante
Palatul Culturii Poporului
Noi, anunțul imens și Palatul Culturii Poporului
Pe partea cealaltă a fluviului, pe o înălţime dominantă, se înalţă impresionantul monument al ideologiei revoluţionare „Ciuce” (Juche sau Juke), construit în granit alb, sub forma unui trunchi de piramidă pătrată, cu înălţime de 170 m şi cu o torţă în vârf de 20 m, confecţionată din sticlă rubinie. Un sistem electronic aprinde şi stinge becurile instalate în interiorul torţei, astfel încât seara şi noaptea ai senzaţia că o gigantică flacără pâlpâie deasupra oraşului. De pe platforma aflată la baza torţei am putut vedea Palatul Sporturilor, iar în depărtare noul cartier rezidenţial Cvanbok, un adevărat „oraş în oraş”, având drept ax central un bulevard monumental, lung de şase kilometri şi lat de peste 100 de metri.
Partea superioară a monumentului ideologiei revoluţionare
Aici se află satul sportiv Ankol, cu 50.000 de locuri, în care în acelaşi an 1989, fuseseră cazaţi participanţii la cel de al XIII-lea Festival Internaţional al Tineretului şi Studenţilor, existând şi un hotel cu 30 de etaje. Vă puteţi închipui uşor stilul dacă vă uitaţi la cartierul construit plecând de la Palatul Parlamentului din Bucureşti, către Piaţa Alba Iulia, dar la noi la scara sub ½ ca înălţime.
Ca să vă convingeți de înălțimea clădirilor (numărați etajele)
De lângă aceeaşi torţă am văzut şi stadionul „1 Mai”, cu 150.000 de locuri, terminat înaintea aceluiaşi festival. Multe din cele văzute aveam să le vizitez în zilele următoare, deoarece lucram dimineața (iar noi, secretariatul, format din vreo 10 persoane, cinci militari și cinci civili, plus personalul ajutător, și noaptea, la protocol și la planul ce colaborare tehnico-științifică, care avea să se năruiască odată cu sistemul).
Stadionul văzut de pe monumentul ideologiei revoluţionare
În Pyongyang (Phenian) a fost creată în anul 1946 Universitatea Kim Il-sung, existând acum şi Universitatea Pedagogică Kim Hyong-chik, Institutul Politehnic Kim Chaek şi Institututul de Medicină. În capitală îşi au sediile Academia de Ştiinţe (din 1952), Biblioteca Centrală şi Teatrul Phenianului. Alte puncte de interes vizitate au fost ruinele zidurilor vechiului oraş, mormintele din secolul I î.Hr., temple budiste, marea statuie din bronz a calului legendar coreean, Muzeul Central de Istorie (marcat îndeosebi de istoria recentă „revoluţionară”) şi Muzeul de Artă, metroul etc. Despre unele voi posta separate.
Nu pot să nu remarc statuile din Pyongyang, pentru care s-au consumat mult ciment, fier, bronz, sticlă sau alte componente. Cele mai multe erau ale luin Kim Il-sung. Ca să vedeți cât de mari sunt, priviți una dintre ele.
Participanții la conferință, mici pe lângă Kim
Și mulți străini au fost fotografiați lângă statui, o bună reclamă pentru regim.
Secera și ciiocanul, simboluri ale muncitorilor și țăranilor, au fost completate inteligent cu scânteia, simbolul intelectualității
Noi la Arcul de Triumf, construit în 1982
Acum, ca să mai și glumim, vă închipuiți ce s-ar întâmpla dacă ar fi la ei în 2017 o „îngrămădeală” ca cea a noastră din decembrie 1989, cu echivalenții coreeni ai lui Iliescu, Petrică Neulander și ai fetelor de la Apaca lor? Să însemne asta că procesul revoluției lor ar avea loc după 2047? Asta ca asta, dar dacă ar da buzna și țiganii noștri convertiți în rromi, în frunte cu Bercea Mondialu` și ai lui? Fratele noului președinte nord-coreean ar fi condamnat? S-ar ocupa cu vânzarea de rachete? Statuile ar fi pentru ei mană cerească! Trenuri cu bronz s-ar vinde și s-ar duce la topit! Țiganii din Timișoara și din satul Rudărie din Țițești, Argeș, i-ar invidia pe țiganii ce și-ar cumpăra blocuri în Pyongyang! Ptiu, drace! Iar dacă Lis ar fi ales acolo primar, cui ar repartiza apartamentele din blocuri? Rona Hartner ar beneficia? Dar alți cântăreți sau (h)artiști? Generalilor reconvertiți li s-ar repartiza locuințe de serviciu pe care să și le cumpere ieftin? Ar fi condamnați cu suspendare? Talks, talks, talks” – vorbe, vorbe, vorbe, vorba bătrânului Shakespeare!
„Marele conducător”, căruia I s-a alăturat în 2012 „iubitul conducător” (pe dealul Mansudae)
Asta deoarece, în acelaș loc, Kim Il-sung se plictisea singur (monumentul inițial, văzut sub alt unghi)
Panorama capialei văzută din camera de hotel, cu Smena 8 (ce imagini o fi obținut colegul maghiar cu Canon-ul lui!?)
Eu obișnuiam să trimit vederi acasă, cu toate că unii ziceau că „nu e voie”, ca să îmi amintesc la bătrânețe pe unde am fost, să știe și ai mei că sunt bine. Că nu aveam voie să merg în străinătate cu soția, nici măcar în Bulgaria.
Am scris undeva, pe la editura PIM din Iași, că într-un an, cu aprobarea ministrului apărării naționale, am dorit să particip, pe cont propriu, cu soția, la un simpozion la Plovdiv. Unde trimisesem și o comunicare. Trebuia să ne facem pașapoarte turistice (eu plecam mereu cu pașaport de serviciu), am luat adresa de la ministerul apărării naționale că am aprobarea ministrului, dar secția de pașapoarte a municipiului București nu ne-a eliberat pașapoartele la timp (am publicat și pe blog, click pe cuvântul marcat cu altă culoare)! A dracului chestie!
Dovada că fusei pe acolo!
Despre unele vizite scriu alte postări! Voi scrie despre metrou, palatul copiilor etc.
Să fiți iubiți!
Constantin NIŢU
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
-->
Comentarii