Carmen_Marcean:
Omul este o ființă a luminii.
Spre exemplificare un gând mai vechi 
Sunt o lumină
Sunt o fiinţă a luminii
Căci din lumină am venit.
Pe frunte port cununa lunii,
În suflet dor de infinit.
Am adunat atâtea vise
Şi zi de zi le-am împlinit,
Erau comorile promise
Unei iubiri fără sfârşit.
De-aceea eşti mereu cu mine,
Pe pieptul tău tâmpla mi-aşez,
Surâd şi toamnei care vine
Mi-e sufletul un titirez.
...................................................................
"Foarte frumos gândul ....... Este un imbold şi pentru alte fiinţe să-şi cunoască şi să-şi aprecieze propria valoare.
Acum, poezia are un dublu înţeles. Recunoaşterea ca fiinţă de lumină şi copil al Tatălui ceresc, sau recunoaşterea ca fiinţă cu înalte calităţi spirituale care şi-a regăsit sufletul pereche aici pe pământ.
"...De-aceea eşti mereu cu mine,
Pe pieptul tău tâmpla mi-aşez,
Surâd şi toamnei care vine
Mi-e sufletul un titirez."
Omul poate fi atât fiinţa iubită de jumătatea terestră, cât şi fiinţa iubită de însuşi Dumnezeu Tatăl. Tâmpla se poate sprijini pe ambele piepturi, şi a iubitului şi a lui Dumnezeu, iar fericirea o poate da conştientizarea legăturii indestructibile şi apartenenţa la întreg"
.COMMENT: EUGENIA ENESCU
""
-->
Comentarii
Frumoase versuri, felicitări .