Este o zi caniculară de vară, trag repede perdeaua ca să opresc căldura toridă să intre în casă. Într-o cameră ticsită de cărți ciupesc câteva cuvinte pe coardele chitării, departe zgomotul zilei. Deschid dulapul, aleg o rochie înflorită, subțire, așa ca în copilărie. Armoniile verii și-au făcut culcuș în sufletul meu. Nici o frunză nu se mișcă, văpaia împletește ramurile cu mută stăruință. Mă pierd printre amintirile mele, printre amintirile altora. Pregătesc o casetă, ascund visul florilor, le voi da drumul la iarnă. Aveam obiceiul să alerg cu picioarele goale prin iarbă, să privesc bolta cerească, să mă odihnesc întinsă pe iarbă. Sufletul poposește deseori pe un câmp de maci roșii, înfloriți, departe de caldarâmul torid al străzii. Este o liniște odihnitoare, cuvintele se aștern liniștite în suflet..
Deschid ușa, stau în pagul casei, ascult concertul de gâze, și-un foşnet lin trecea printre tufele de trandafiri. Culorile verii îmi inundă sufletul , este cald, foarte cald. Cu picioarele goale, mă simt întotdeauna bine, stropesc grădina, vara își arcuiește tulpinile vezi peste amurgul încins.
Nu rezist mult afară, prefer răcoarea casei. Pe masă un pahar plin, compot de caise rece și o felie de pepene roșu. Deschid caietul, parcă și stiloul se ascunde de căldura de afară, nu-l găsesc. Se odihnește , ascunsă bine după o carte. Îmi place să stau afară, pregătesc rochia înflorită...
Înserarea lasă soarele să plece, larmă mare pe strada care spre faleză coboară. Sub lumina scânteietoare curge Dunărea bătrână. Bunicul mi-a povestit și tonul lui devenea însuflețit când vorbea despre agitația din port, despre negustorii care făceau afaceri aici pe malul Dunării la Brăila. Tineri și mai puțin tineri ieșeau la promenadă pe malul Dunării. Romanțele răsunau în Grădina de vară și nimeni nu se speria de căldura verii. Ascult viorile liniștite ale valurilor. O salcie unduioasă mângâie malul apei. Aduceri aminte se năpustesc prin frunzișul verde al inimii. Istorii îmbibate de nostalgia anilor trecuți, amintiri vii din alte vremuri, din alte toride veri.În cuptorul încins al verii se coc fructele copilărie.
O după - amiază de vară calmă, nu se clatină nici o frunză. Zielele par mai lungi, așa ca în copilărie, doar anii trec mai repede. Deseori stau ascunsă la umbra casei, ascult rodioul încet, lucrez sau scriu ceva. Când vine seara doar zumzetul micilor viețuitoare sparg liniștea grădinii. Privesc pe fereastra dormitorului, simt mirosul de vară, proaspăt acum după o mică ploaie. Când asfințitul se lasă, încet, după o zi toridă, deschid larg fereastra nopții. În liniștea binecuvântată ascund în casetă printre florile verii un gând hoinar.
8.06.2018
-->
Comentarii