20. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
câteodată seara (cybersonet CCXXIX)
câteodată seara când pădurea vuise
de umbre și de vise înghițită fragedă
îmi amintesc de tine caldă fragedă
și de buzele tale dulci precise
te revăd goală bronzată în iarba umedă
cu dungi albe pe sub sânii de caise
și parcă simt iar mirosul tău din vise
pământul sub tălpile reci mă posedă
apoi în liniștea nopții mă cuprinzi
și razele lunii ne-mpletesc trupurile
iar eu te posed iar tu te frângi
când zorii desprind noaptea din oglinzi
rămânem goi cu umbrele-n odaie umile
două tăceri lipite pe-o pernă rece prelungi
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii
Bravo!
!!!!!
Frumos, duios si de folos! Multumesc pentru felicitari!
🙏🙏🙏
Excelent! Ca de la un apevist de exceptie!