Cocoşii de munte

Inălţimea lor, regi înaripaţi
fluidizează noaptea spre zi,
măsurată prin cântec.
Ei sunt la sfat
decretând zilele cosmice,
beau sângele pădurilor,
rotite prin noapte.
Sfâşie întunericul cu creasta roşie
şi somnul vieţuitoarelor
cu ecoul întors de pe faţa lunii.
Ei sunt strigătul dimineţii,
altfel munţii şi pădurile ar dormi
iar râul lunii ar fi căzut,
după ţancuri de piatră
pe crestele abrupte,
speriind caprele negre.
Aproape de fruntea muntelui,
de marginile alpine,
ţipătul lor pierde aripa pământului,
împrăştie duhul morţii
şi viaţa urcă şi coboară prin arbori
adună-n cântec tot răsăritul
şi se naşte lumina.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->