Întotdeauna s-au născut și cei ce nu știau cum se face ceva. Au privit în jur și au făcut ca ceilalți crezând că așa-i normal. Convențiile s-au schimbat greu! Obișnuințele… Și așa au apărut regulile jocului social! Așa a fost și aici pe net.
Prietenia! Oare de când există acest cuvânt? Probabil când primii oameni vânau, cultivau, au observat că unde-s doi au mai multe sanse! La fel fac si lupii, oare ei stiu de prietenie?
Nu contest prietenia din real, e de neînlocuit, dar am prieteni cu care mă simt minunat și totuși… anumite lucruri nu le pot discuta cu ei, alții cu care aș putea discuta sunt de celălalt gen ( evit cuvântul s.e.x= gen ) și regulile sociale simt că sunt înrădăcinate și la ei, ele…. și ne-ar împiedica să comunicăm pe aceste subiecte.
Pe site-urile de socializare prietenia a fost un pic… demonetizată! Din toti prietenii de aici, puțini sunt cei cărora le pasă cu adevărat de toți cei din listă. Dovada: unii au sute de prieteni, poate peste mie, dar… cu câți sunt cu adevărat prieteni? Ar fi fost frumos dacă se introducea o noțiune intermediară de CUNOSTINȚE sau AMICI, sau cum i-or fi spus… Din care să-ți poți declara cu adevărat prietenii ca PRIETENI. Simt că nu-mi place… dar sunt la fel! Am și prieteni ce sunt de fapt doar cunostințe sau amici, am și prieteni de care sunt fericit că-i cunosc…
Ca și în viața reală sunt prieteni și ”prieteni”! Numai că aici faptele și gesturile din lumea reală se transferă în lumea… sufletească! Echivalentul unor gesturi, fapte situații din real sunt pe planul emoțional! Și instinctiv omul simte că are nevoie și de așa ceva! Un sprijin cănd sunt supărat, cănd sunt îngrijorat, împărtășirea unei bucurii, a unui gând… toate fac muult pentru sufletele noastre! Și le fac cei ce sunt cu adevărat prieteni spirituali, de suflet, de net… Am încercat să arăt, să trăiesc acest gen de prietenie, și e așa frumos! De-asta sunt atâția dintre noi, cei sensibili, cei emotivi sau visători, ce stau seri intregi pe net și se simt mulțumiți, împliniți, recompensați cumva pentru partea găunoasă a lumii reale, a existenței ce i-a nemulțumit pe acest plan! Așa cred eu, dar și o bună parte din prietenii din virtual!
Ce-i de făcut? Noi cei de aici suntem de fapt tot din real! Dar în real poziția sociala, soarta, meseria, cercul de cunostinte ce nu l-am ales candva cum trebuie ne țin, ne-au dus pe acel drum, și simțim că am putea fi altfel, mai buni mai frumoși! Așa cum am reușit să ne definim aici printre prieteni aici… unde avem o a doua șansă! Șansă pe care greeeu am putea-o avea în lumea reală! Oare-i așa? E greu? Ce frumos ar fi să nu fie așa greu! Cine ar putea să ne dea această șansă? Cei de la taxe si impozite? Cel de sus? Dar până la Domnul, ne mănâncă sfințișorii de pe pământ! Nu, puterea asta, ȘANSA… e numai în noi! Nimeni n-o să vină să ne ofere această șansă ( excepția întărește regula… ) Ce-ar fi să încercăm noi s-o facem? Poate că și cei din jur ar dori dar nu știu cum, și cum nimeni din jur n-o face, se consideră de la sine înțeles că așa e regula! Dar fiecare speră… Hai să fim noi cei care incearcă! Cei din jur ne vor lua ca model și va fi o nouă regulă socială. E taare greu, dar nu-i imposibil! Sper, îmi doresc, ca noile generații să ”rupă” din ce-i frumos în virtual și să-l ”planteze” în viața de zi cu zi. Poate-i ajutăm și noi la spartul gheții! Cum? Habar n-am! Dar cine vrea cu adevărat găsește o cale! Și poate ne-o spune și nouă!
-->
Comentarii
Mulțumesc de apreciere și aprobare dragă Lenuș!
Iar ție Lucia alătur la ce spui, un zâmbet și-un gănd cald de mulțumire...
Bine spus! Aici, în virtual, avem o nouă şansă de a ne redefini... De a comunica. De a ne alătura sufletelor care au aceeaşi vibraţie cu a noastră. Şi chiar reuşim. Şi suntem un pic mai puţin singuri. Ca şi în real. Şi tot ca şi în real uneori, ne înşelăm! În real sau virtual, suntem doar oameni! Beneficiul netului, cred că este acela de a scurta distanţele şi a putea spune ce simţim, înainte ca un gest sau o privire să ne înfrâneze cuvântul...Nu ştiu cum să facem să găsim puterea de a face uniunea dintre cele două lumi, cred însă că deja există un început! Chiar această discuţie, care se poartă ''în doi''! Tu nu vorbeşti singur, eu nu vorbesc singură... E minunat! Cu drag, o prietenă dintr-o lume paralelă, la fel de reală ca cea cu care ne-am obişnuit, doar că este o lume nouă, dăruită poate de Dumnezeu, tocmai pentru a ne mai da o şansă de a folosi cuvântul sincer! Fără să-l ascundem în forme meşteşugite, ce ne-ar apăra poate de judecata celorlalţi... Sau şi altfel: Arătăm celorlalţi şi o altă faţetă a diamantului fiinţei noaste, fără a deranja opinia deja formată a semenilor de lăngă noi... De aceea avem mulţi, pseudonime... Nu crezi? Netul este sigur un dar al zilelor noastre, făcut de ...Cel de Sus! A ta, cu sinceritate, Lucia
Am lecturat cu plăcere foarte adevărat...Felicitări!