crăiasa mea dragă
Pe ghem de tăceri, depănăm amintiri,
Ce frumos ne plimbam pe sub teii aceia,
Era mai, luna pe cer se vărsa pe clădiri.
…Nu știam ce mister ascunde femeia.
Străbătut de-o adâncă, ciudată-ntâmplare,
M-am trezit lângă tine, trubadurul sfios,
Depănam de pe ghemul tăcerii… uitare
Tu, frumoasa crăiasă și eu, făt-frumos.
Acum când târziu mă cuprinde iar dorul
Doar visul acela trecut nu -i de ajuns,
Trupul tău fermecat, sânul, șoldul, piciorul,
Cineva le-a furat, cineva le-a ascuns.
Mi-a rămas imaginea cu umbra ta fragă,
Cu care mă-nvelisei în acea noapte,
Voiam să dureze clipa o viață-ntreagă,
Să ascultăm glasul iubirii în șoapte.
Prin lumea cea largă, aș porni ca năuc
Ca să te caut, de nu-i prea târziu,
Aș lua cu mine să cânt -o vioară de nuc,
Dar încotro s-o apuc și unde să viu?
Mi-amintesc cum se destramă povestea,
Și-aș vrea să țină la nesfârșit,
Sunt cesuri tulburi orele-acestea,
Crăiasa mea dragă, unde-ai fugit?
joi, 8 martie 2012
-->
Comentarii
Frumos poem un gând frumos
Mii de mulțumiri PATRICIA! O Zi de poveste cu gânduri frumoase.