Primul gând a fost acela de a scrie, ca de obicei, o poveste scurtă pentru nepoatele mele Alexandra și Clara și am trecut la calculator. Nu aveam nicio idee , așa cum nu am nicio dată despre ce va fi povestea, doream doar să scriu ceva frumos. Plecând de la cuvântul „ frumos „ am trecut imediat spre Făt -Frumos și am început o poveste cu acest personaj universal.
Am intrat direct în subiect și am arătat cum Făt -Frumos plecă prin pădure spre izvor, plutind agale peste firele de iarbă și din acel moment totul s-a blocat. Încă de la prima frază. În capul meu se strigau numai prostii dintre care una era cea mai gogonată și anume că personajul nu plecă plutind ci se lovește de toți copacii, se împiedică de pietre, cade și e vai de capul lui.
Bineînțeles că o astfel de idee trebuie alungată imediat și asta am și făcut și am preferat să stau blocat zile întregi în loc să scriu astfel de prostii. După vreo trei zile, plictisit, m-am gândit, pentru că eram în criză de timp, să scriu exact așa cum îmi vine în cap fără nicio variantă și să văd unde ajung. Culmea fost că din acel moment am scris mai multe pagini fără oprire și spre capitolul doi am înțeles totul. Făt-frumos era robot și nu era ființă și de aceea nu putea să plutească pe deasupra firelor de iarbă.
Atunci pe bună dreptate m-am întrebat cum ies eu din încâlceala asta și cum explic că el credea că e Făt-Frumos și nu știa că e robot și imediat mi-a venit ideea că el este un robot cu creierul lui Făt-frumos. Și ce căuta el în pădure și unde era frumosul original? Asta a fost simplu, Frumosul a fost răpit și în locul lui a fost pus un robot, pentru experimentări, dar la care nu au putut să-i pună și un creier de robot și au fost nevoiți să-l împrumute de la Făt-Frumos. De aici pe aprope 300 de pagini totul a decurs liniștit și au apărut personaje noi ca Înțeleapta Ceconă, Distinsul Acemones, Splendidul Samurg, Puternicele Varfale, LumeaTamurilor, Marea Marșală care era arhiva de memorie formată din bile hard, Pupurinele și multe alte personaje. Am creeat și un Temporator de evenimente, un fel de televizoraș de privit trecutul, prezentul dar și viitorul, în care Zmeul cel bun, care evident este rău, își vede pielea pusă la uscat între copaci și decide să-și schimbe meseria de șef al pădurii în poștaș. Pentru că nimeni nu avea nevoie de poștă în pădure el își scrie singur scrisorile cu mare grije ca să nu se prindă nici chiar el de la cine sunt!
Personajul cel mai anormal, apare spre final și din cauza lui niciun ilustrator consacrat, la care am apelat, nu a vrut să se bage si să facă ilustrațiile. Unul chiar mi-a spus că are mare nevoie de bani dar nu înțelege nimic din personaj. El este forte simplu, născut de Mama container, acolo unde se aruncau toate resturile de la experiențele din Laborator, arată întradevăr puțin deosebit: Corpul este o bucată de scoarță de copac, capul ca un doasar fără șină cu un ochi în mijloc, basculant pentru a vedea și în spate, cu o mână telescopică terminată cu mai multe tentacule , gura pe burtă, ca să nu consume mâncarea prea mult timp până ajunge în stomac, cu o pâlnie de adunat apa în cap și o inteligență mult peste medie.
Pentru că nu aveam ilustratori, în disperare de cauza, am aplicat Metoda Silva, pentru rezolvarea problemelor și a doua zi am așteptat liniștit răspunsul. Vorba vine, liniștit, că până seara nu am primit nimic. În tehnica acestei metode, pentru cei nefamiliarizați, răspunsul vine pe orice cale. Poți să calci pe o bucată de ziar pe stradă și pe ea să vezi cuvântul sau poți să auzi o vorbă, în tramvai care reprezintă soluția, ideea este că rezolvarea problemei nu vine acasă în plic.
Seara stăteam fără speranțe la televizor când, nu știu pe ce program, apre un tip simpatic și prezintă o expoziție cu desene făcute de copii. Tipul era prof.Ionuț Barbu Theodor iar copiii erau elevii Liceului Tonitza. Nu mi-a mai trebuit nimic în plus și săptămâni de zile am căutat să iau legătura cu acest domn. În final dânsul a organizat un concurs de desene la liceu iar copii au fost efectiv foarte impresionați de personajele din carte și au prezentat desenele într-o săptămână. Am selecționat douăzeci din cele mai bune și el au fost puse în carte. Am avut onoarea ca ilustrarea coperții să se facă chiar de domnul Profesor Ionuț Barbu și am colaborat foarte bine cu dânsul pentru acest lucru. Ideea de spirală energetic pozitivă îmi aparține. Niciun copil nu a avut obiecții cu privire la complexitatea personajelor, de ce sunt de foc, de apă sau de lumină și mai ales desenarea Băiețelului Ciudățel mi-a depășit așteptările prin redarea exactă a ceea ce îmi doream. Mâna telescopică a ieșit cam lungă dar cel puțin după am șters nodurile care erau pe ea inițial, am salvat-o.
La final a ieșit ceea ce am mai prezentat cu mențiunea că acestă carte, dedicată copiilor inteligenți, adică tuturor are aprope 300 de pagini și este editată de Editura 9. Este una din marile mele plăceri să reușesc să sriu și să concretizez un vis de aproape doi ani de zile. Am mai scris capitole din alte cărți dar aceasta este în întregime rezulatul efortului propriu de la prima literă și până ajunge în mâna prietenilor. Le mulțumesc tuturor celor care au citit-o și care până în prezent au vorbit foarte frumos de ea.
-->
Comentarii
Mulțumesc!
La mulți ani ! pentru ziua de azi!
mihailxmihai@gmail.com
Vă mulțumesc pentru oferta d ea tipării cartea și vă rog să-mi comunicați pe ce adresă vă pot transmite PDf-ul pentru a fi analizat. Cu respect.
Mi-ai ”înseninat” seara.
Copil, nu promit, să văd PDF-ul și când dau drumul la Manufactura Toma&Sun, îți scot eu, gratis, 10 exemplare.