Eu te-am păstrat pe tine în inimă
Înaltă, molatică, sfioasă,
Ca să-mi aduci izvorul în fântânile
Atât de înnămolite de nisipul aşteptării.
O înălţare de miresme în aer,
O reprimare de nelinişti în galop de cai,
Pe câmpul cu arbuşti brodaţi de ninsori,
Acoperă singurătatea cu pietrele râului,
Peste care vor curge zilele şipotind.
Nu te voi grăbi, doar timpul
Are clipele măsurate şi nu suferă
După trecerea noastră peste punţi.
Numai ceasurile asfinţitului
Vor bate ora trecerii în noapte.
Ochiul vede înlăuntrul meu nemângâierea
Cum curge prin mângâierea trupului tău
Şi-l cuprinde cu iedera ca pe un zid,
Pe care se aşază luna
Şi priveşte înmărmurită pe fereastră
Cum noi totuşi ne iubim.
-->
Comentarii
Aşa este Dan, trebuie să învătăm să ne folosim de ea.
Iubirea ne face mai buni , ne condimentează viața . Felicitări Llelu !