dacă moarte-ar semăna cu tine
o, dacă moarte-ar semăna cu tine,
cu brațe lungi, privirile blajine,
cu sâni rotunzi și umerii de piatră,
m-aș logodi cu ea la noi în vatră.
și de-ar umbla cum umbli tu alene,
de pașii ei eu nici nu m-aș mai teme,
dac- ar privi frumos printre agate
ca ochii tăi albaștri pe -nserate.
cum să nu simt fioru-acesta rece,
care prin toate simțurile-mi trece,
m-aș lăsa dus de ea pe alte valuri,
în lumile de vis printre portaluri.
dar moartea este rece și parșivă,
cum s-o asemăn eu c-o dragă divă,
când gândul ei e tainic jurământ,
ducându-mă de mână la mormânt.
mai bine, moarte, stai la locul tău,
eu tot mai cred în bunul Dumnezeu,
să te trimită, hăt, departe-n vânt,
și să dispari de tot de pe pământ.
marţi, 20 martie 2012
-->
Comentarii
Pașol, Mircea! Mulțumesc Camelia, Delia și Mihaela!
Pașol na turbinca, vidma!
Frumoasa poezie, felicitari!
o, dacă moarte-ar semăna cu tine,
cu brațe lungi, privirile blajine,
cu sâni rotunzi și umerii de piatră,
m-aș logodi cu ea la noi în vatră.
Am ciit cu admiraţie această poezie...
mai bine, moarte, stai la locul tău,
eu tot mai cred în bunul Dumnezeu,
să te trimită, hăt, departe-n vânt.
şi să dispari de tot de pe pământ.