de ce mai plângem anii…
de ce mai plângem anii ce s-au dus,
sunt cântece triste de lebede,
ne uităm după ei spre apus,
că prea au trecut repede…
am pus pe deget inelele,
alaltăeri parcă eram tineri,
acum numărăm anii și stelele,
a trecut săptămâna, e vineri.
rămân tinere doar portretele,
spânzurate prin vechi odăi,
țin să nu cadă peretele
și să nu ardă casa în vâlvătăi.
vîrsta frumoasă de aur s-a dus,
calendarul trebuie ars
ornicul timpului bate de sus
în capul prăfuit al lui Marx.
dreaptă frumoasă și tânără
doar statuia rămâne pitrificată,
cine credeți că-i numără
anii sau dacă are mamă și tată?
când noaptea mi-e albă și scriu,
înnobilându-mi, frumoas, clipele
și bate-n perete pendulu-a târziu,
timpul mi-a retezat aripele.
21 ianuarie 2012
-->
Comentarii