Dedicaţie

Dedicaţie

Nu mai îngenunchez
Sub paşii tăi,
Mă tot îndepărtez de o speranţă nebună
Şi nu mai regăsesc
Privirile-ţi tăcute,
Pierdute în minciuni amare.
Nu mai aştept cuibarită
Îmbrăţişarea ta,
Migrez spre ziua de mâine
Cu gandurile descătuşate.
Nu mai sărut arsura neputintei tale
Din fiecare zi ce vine.
Nu mai revăd în lacul trist
Ochii-ţi rugători,
Nu mă mai răcoresc ploile suave
Pe pleoape adunate,
Nu mai există timpul meu şi al tău
Niciunde, nici în Cer, nici pe Pământ,
Nici aievea şi nici în vis,
Nu mă mai caută iubirea ta
Însingurată,
Doar frunzele uscate se risipesc în amintirea ta...

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Dacă asta se întâmplă, e perfect, fii liberă, procedează cum crezi că e mai bine pentru tine, fără teamă! Ştiu că doare, dar astfel simţi că eşti vie! Bravo! Cu toată simpatia şi dragostea, Valerica

  •    Draga Valerica, sincer iti spun, imi este asa de dor de frumos si de bun...uneori dorul ma doare, fizic vorbind... Îmi face foarte bine să gândesc şi să scriu, să iau bune hotărâri, numai aşa îmi recapăt respectul de sine.

  • Înţeleaptă hotărâre, dragă Mihaela, îmi place asumarea ei în vers! Cu prietenie, Valerica

  • Dl. Sprancenatu, viata este cea mai sigura sursa de inspiratie. Multumesc pentru aprecieri!

  • Nu mai îngenunchez
    Sub paşii tăi,

    Nu mai aştept cuibarită
    Îmbrăţişarea ta.

    Frumoase versuri ce exprimă  tristeţe şi dezamăgire . Felicitări !

  • Multumesc Patricia, asa este trebuie sa ai curajul de a face viata mai frumoasa. Schimbarea, uneori, trebuie sa fie radicala. O seara placuta!

Acest răspuns a fost șters.
-->