Dumnezeu i-a facut pe oameni verticali,
pentru ca ei să poată vedea Cerul.
Pe mine viaţa mă face să simt uneori
că stau cu capul plecat în pămînt,
deşi Cerul este deasupra mea
un fel de astrogramă, în faţa căreia cuvintele
se chircesc de neputinţă
în cumpănă cu drumurile atît de parfumate
ale poeziei parnasiene
şi iată că lucrul de care mă temeam se întîmplă
clipa se sparge, se preface în ceea ce pierd neîncetat,
o tăcere pe care-o simt dincolo de auz
în cele mai îndepărtate unghere
cum ar fi fost, cum trebuia, cum s-ar fi cuvenit să fie
deşi e drept că nu mai ştiu ce caut
dar ştiu foarte bine ce vreau,
n-am altă izbăvire, trebuie să înţeleg totul, cu inima
arsă de soare deasupra dealurilor...
Dacă poţi avea acces direct la realitate,
ce rost mai are să emiţi supoziţii
asupra tuturor nedumeririlor?
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 11
Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 6
Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 15
Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 11
-->
Comentarii
Realitatea este, într-adevăr, un întreg unificat, în care toate piesele sînt interconectate şi nimic nu există de unul singur...pentru simplul motiv că adevărul cuprinde mult mai mult decît ar putea înţelege vreodată mintea. Şi nici un gînd nu poate cuprinde adevărul, Patricia. Cel mult îl poate indica. Iată de ce omul a căutat soluţii; nu în prelungirea vieţii ci în găsirea acelui punct în care viaţa se articulează la veşnicie. Caldă îmbrăţişare pentru aprecieri!
Sau ca un greiere, George, care zgîrie cu plînsul lui cearcănul de argint al iubirii. Într-o, aş spune eu, naivă şi necesară uitare de sine. Cu prietenie!
Judecăm şi riscăm, dle Gordan, în egală măsură, fără vreun gînd de nemurire, cu inima, pentru că simţim cu aceasta (sau cel puţin aşa ar trebui), altfel ar fi păcat. Şi asta pentru că întotdeauna, iubirea, este un lung prilej pentru cuvinte. Mulţumiri pentru lectură!
Cînd judeci cu inima (riști să fie)
arsă de soare deasupra dealurilor...de-atîtea ori...