Mă-nclin, în faţa Mariei Tale,
Cu doru-mi fără margini
De codrii tăi de-argint,
De floarea ta albastră
Şi lacuri tremurând...
Mă-nchin, cu flori pe la statui
Şi-al limbii "fagure de miere"
Izvor îmi este de poveşti,
Ce i le spun Prinţesei mele,
Când bat luceferi în fereşti!
Comentarii
Mircea, iti multumesc pentru popas si comentariu. Eminescu ramane poetul meu de suflet!
Onorata de popas si apreciere, d-na Lenus!
...şi i-a fost pe plac/ muza din Feleac