Eşti aici, la sfârşit de lacrimă
şi început de noi.
îmi desfaci nasturii
fiecărui gând,
dezbrăcându-mă de mine,
mă contempli cu buzele
arse de aşteptare.
Mă guşti cu ochii,
din care a plâns neliniştea –
izvor de dor.
De pe genele necunoscutului
alunecă miracolul
de a te iubi repetat
nevăzut şi complicat,
articulată de emoţie.
Doar tu mă acorzi
cu predicatul clipei,
ne dăm întâlnire cu inima
la prezent.
Mă atingi cu rouă de cuvinte
să crească-n mine
sămânţa de vis –
un mâine,
pe care stă tolănit infinitul.
Îmi traversezi sufletul
fără semafor,
sufletul are culoarea
apropierii noastre
şi paşii tăi se aud în mine
ca un tropăit de viaţă
ce-mi spune:
Mi-ai lipsit dintotdeauna!
Tăcerea mă strigă
îi aud vocalele
fugite de pe portativul dragostei
să ne (în)cânte…
Acum tac să-ţi pot auzi ecoul…
Comentarii
Frumos!
Vă mulţumesc pentru popas şi pentru aprecierea versurilor, Lungu Lenus, Chindea Maria, Mihail Toma, Mihai Ştefan Arsene, Aurel Conţu!
Chiar minunata... Nu prea am ce sa comentez
fain!
Agafia Dragan, mulţumesc pentru apreciere!
Frumos!