FANFARA

Privesc în tăcere cum plouă afară,

aș vrea să te-aduc din trecut înapoi,

departe se-aude cântând o fanfară,

un plâns de alămuri venit după noi.

 

Coboară bemolii domol în trompete,

pe triluri prelungi de vrăjit triolet,

seduși în cădere de tubele-ascete,

dar prinși între ancii de brav clarinet.

 

Aud un diez, laminat în fligoarne,

adună din urmă bemolii-n careu,

dar bașii întorși parcă vor să răstoarne

uitări prelungite din sufletul meu.

 

Dispari deodată, trecutul te-ascunde

în haină de doruri, ce încă mai plâng,

pe note rănite, curgând tremurânde,

când vin după tine și nu te ajung…!

 

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulțumiri alese, Maria Ciobotariu, din partea autorului!

  • Cu aceeași admirație!

Acest răspuns a fost șters.
-->