Feerie de iarnă

[Lenuş Lungu]

Iată că a sosit și luna decembrie,luna sărbătorilor de iarnă,în curând vine Moș Nicolae,apoi Crăciunul,Anul Nou și se mai încheie un an.Stau și privesc pe gem și aștept ca flori de gheaţă să se aşterne la fereastra mea. Închid ochii şi în faţa mea apare un lung câmp acoperit cu mărgăritare sclipitoare. Glasul vântului de iarnă parcă îmi şopteşte povestea lui. Şi deodată... Zâna Iernii m-a luat în zbor pe aripile ei străvezii. Era la fel ca în poveştile şi basmele pe care mama și bunica mi le citea în fiecare seară.Zâna îmi prezentă întreg ţinutul pe care a pus stăpânire, după care a pocnit din degete şi un roi de fluturii albi m-au înconjurat.Fulgii începuseră să zboare, iar spre mirarea mea, aveam aripi, pluteam şi dansam împreună cu ei, dansul fulgilor de nea. Zâna îşi aduse caleaşca fermecată şi zbură împreună cu noii mei prietenii.Era atât de frumos! Străbăteam cerul cu propriile mele aripi! După lungi zboruri, în final am ajuns într-un loc minunat. Era palatul zânei. O clădire de gheaţă ca oglinda împodobită de un păianjen iscusit şi pânze albe de un alb strălucitor îţi umpleau ochii. Am păşit în palatul de cristal împreună cu fulgii, vântul şi zâna. În mijlocul palatului era un loc magic. Fulgii construiau oameni de zăpadă, iar vântul mă ducea în împărăţia lui, împărăţia poveştilor nemuritoare.Era ceva de neînchipuit! Îmi ninge visul de zapadă peste sufletul meu și lăsându-mă să plutesc pentru o clipă pe ritmuri de vals înghetat.Răsună printre fulgi ecoul unui vals vienez și mișcările se desprind în pași sacadați de zăpadă. Și fiecare clipă ce se scurge din cer poarta amintirea a ceea ce este sau va fi.E devreme pentru dans, mult prea devreme pentru vals. Învăluite de mister,fulgii se joacă de-a v-ați ascunselea cu sufletul ce privește cu sfială dansul fulgilor de nea,în acest dans se alătură și zâna iernii iar vântul sprei sufla în ritm de vals...
E de neînțeles taina pe care o poartă vântul despre dansul fulgilor...
Deși nu înțeleg și îmi e greu să aștept voi strânge toate magiile dăruite de imaginea dansului, toate speranțele pentru această seară magică, fiecare gând, pe toate cu-o suflare le înalț spre cer, le închin dirijorului ca mulțumire, ca simbol ca de aici muzica va începe doar când orchestra divină va dezgheța dansul cu un vals vienez plin de viată, de lumină și atunci cu toată puterea voi pași pe ring .... Deodată,un ropot de ploaie începu a curge șiroaie pe geam, ce mă trezi la realitate.Era un vis frumos ce nu doream să se termine curând.Ioan Slavici spunea :"Nu e nimic mai trist ca o copilărie tristă închideţi ochii şi visaţi alături de mine! “Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor viaţa nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare.“

[Lenuş Lungu]

[Lenuş Lungu]

Superb videoclip,vă mulțumesc.

[Ioan Muntean]

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]