Dragă-i amintirea din câmpul dintre vii!
Seara mă găsea cu flori de păpădii
Le culegeam cu sârg, coroane să-mpletesc
Şi păru-mi despletit cu ele să-l gătesc
Îmi placea, mai mult, s-alerg necontenit
În iarbă să găsesc, prin florile din câmp
Ascunşi după o frunză, greierii, sărind
Mă cam speriau, la rându-mi ţopăind
Grăbită, mai mereu, de nerăbdare plină
Fugind să prind şi fluturi lăsaţi pe o tulpină
Picam cu nasu-n flori, iar gâze speriate
Se întreceau să zboare, de mine alarmate
Prin aer mai dansau micuţele umbrele,
Desprinse deodat’ din micile lor sfere
Prin adieri de vânt hori albe apăreau
Mirată urmăream cât de frumos pluteau
Adesea mă opream să-ndes în buzunare
Din mâna când picau galbene petale,
Voiasă apoi mergeam spre ceata de copii
Să ne jucăm din nou cu flori de păpădii
maria
11.01.2012
-->
Comentarii
cu drag pentru voi !
Ador galbenul din flori si poezia ta! Am citit-o plina de incantare si-am zambit. Cu drag din drag pentru tine.
Natura si iubire. Foarte frumos, Maria!
Grabită, mai mereu, de nerabdare plină
Fugind să prind şi fluturi lăsaţi pe-o tulpină
Picam cu nasu-n flori, iar gâze speriate
Se întreceau să zboare, de mine alarmate.
Un poem ce ne aduce aminte de natură, de vară acum in miez de iarna. Felicitări Maria !